Coalitia Impotriva Statului Politienesc

Memoriu

Guvernului Romaniei

Introducerea actelor biometrice – o problemă de conştiinţă şi libertate

Vezi si CIVIC MEDIA contra Guvernului si Biocipurilor - Apelul Parintelui Iustin Parvu

La începutul acestui an viaţa societăţii româneşti a fost tulburată de ştirea introducerii actelor de identitate biometrice. Acestea diferă de actele de identitate de până acum prin încorporarea unui cip electronic de tip RFID – dispozitiv de identificare prin unde radio – care conţine informaţii personale, între care imaginea facială şi amprentele. Cipul devine astfel elementul esenţial de identificare a fiecărei persoane. Hotararea de Guvern poarta numarul 1566/2008 si a fost semnata si contrasemnata la 15.12.2005 de ministrul de Interne, Cristian David si de prim ministrul Romaniei de la acea data, Calin Popescu Tariceanu.

În ceea ce priveşte promisiunea siguranţei acestor acte şi modul în care au fost promovate actele normative corespunzătoare, dorim să facem câteva precizăr: Siguranţa actelor de identitate cu cip încorporat este doar un mit şi nu a fost demonstrată până acum de cei care le promovează. Orice expert în tehnologia informaţiei confirmă faptul că nu există şi nu va exista niciodată un sistem impenetrabil de protecţie a datelor. Dacă periodic apar în presă ştiri despre adolescenţi români care pătrund în serverele celor mai securizate instituţii din lume – CIA, NASA, cine ne garantează siguranţa actelor de identitate biometrice? In acest context, cipul biometric constituie in sine un atentat la siguranta nationala a Romaniei. Daca un hacker va clona pasaportul Presedintelui Romaniei sau al sefului SRI cine va raspunde? UE?

Odată stocate informaţii personale în cipuri, mai devreme sau mai târziu se vor găsi persoane care nu în scopuri ştiinţifice (la conferinţe despre securitatea electronică s-au făcut demonstraţii de decriptare), ci cu alte obiective vor putea frauda documentele de identitate. Cine ne garantează că odată cu dezvoltarea tehnologică cipurile nu vor putea fi citite chiar de la mare distanţă? Cine ne garantează că nu vor putea fi scoase şi introduse date din cipurile personale fără ştirea şi consimţământul posesorului? Se va putea ajunge la situaţia ca aceste date să fie inaccesibile nouă, proprietarilor, iar cei care vor avea acces la ele, legal sau ilegal, să le poată folosi împotriva noastră.

În al doilea rând, ni s-a spus că libertatea pentru care s-a murit în decembrie ’89 va fi garantată pe deplin odată cu integrarea în structurile euro-atlantice. Ori prin legea actelor biometrice şi prin cea privind corespondenţa electronică şi convorbirile telefonice, tocmai libertatea ne este afectată. Prin amprentarea tuturor cetăţenilor cu toţii suntem consideraţi suspecţi de activitate infracţională. Întregul sistem de supraveghere electronică reprezintă o invadare a vieţii private într-o măsură nemaiîntâlnită până acum în istorie. După 20 de ani în care ne-am luptat pentru a aduce la lumină dosarele Securităţii în care eram încătuşaţi fără voia şi ştiinţa noastră, noile acte de identitate biometrice deschid drumul pentru iniţierea unor noi dosare mult mai detaliate.

Apărarea libertăţii este o problemă de demnitate şi de existenţă naţională şi individuală. Noile legi reprezintă începutul unui proces de restrângere a libertăţilor individuale şi de intruziune în viaţa privată şi contravin art. 8 şi 10 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene referitoare la protecţia datelor cu caracter personal şi la libertatea de conştiinţă şi articolelor 23, 25, 26, 27, 29 şi 31 din Constituţia României privind garantarea libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor. Să fim conştienţi că pierderea libertăţii ne va afecta pe toţi, indiferent de poziţia pe care o avem în ierarhia socială!

Mai există un aspect pe care un creştin îl va considera de maximă importanţă. Cercetând informaţiile tehnice despre acest tip de acte, gândul nostru se îndreaptă imediat către descoperirea din Apocalipsă privind pecetluirea tuturor oamenilor, în vremea sfârşitului lumii, pe mâna dreaptă şi frunte cu ceva fără de care nu se va putea cumpăra şi nu se va putea vinde, dar care va constitui semnul Antihristului şi lepădarea de Hristos (Apocalipsa 13, 16-18). În zilele noastre se cunosc deja cazuri de persoane cărora li s-au implantat cipuri pe mâna dreaptă din motive de securitate, medicale sau economice.

Pe baza învăţăturii Bisericii înţelegem două aspecte. Mai întâi faptul că primirea actelor în forma actuală nu reprezintă pecetluirea finală.

Al doilea este conştiinţa că primirea lor este unul din ultimii paşi înaintea pecetluirii finale şi că această primire are drept consecinţă intrarea pe un drum al cărui capăt este acceptarea pecetluirii pe mână şi frunte şi apostazia. Dacă primim acum paşapoarte şi carnete de conducere cu cipuri, vom primi începând cu 1 ianuarie 2011 (conform OGU 184/2008) şi cărţile de identitate cu cip. Peste câţiva ani vom accepta fără probleme de conştiinţă îmbogăţirea cipurilor cu noi informaţii, care ne vor uşura legătura cu diverse instituţii medicale, informaţionale, comerciale; apoi ne va părea firească unificarea lor într-unul singur, care să încorporeze şi cărţile de credit. Peste alţi câţiva ani se va spune că, pentru a preveni pierderea şi furtul, este mai eficientă implantarea cipului în trupul omului. Va mai trece încă o perioadă şi se va ajunge la concluzia că, pentru buna funcţionare a societăţii, este strict necesar ca toţi oamenii să aibă implantate aceste cipuri pe frunte şi pe mâna dreaptă. Ce vom face atunci?

Să fim încredinţaţi că va fi mult mai greu de rezistat atunci decât acum, când nu ne aflăm în ultima fază! Obişnuindu-ne cu toate comodităţile asigurate de viaţa bazată pe o infrastructură controlată prin cipuri, ne va fi extrem de greu să renunţăm la toate înlesnirile pe care le avem.

Nu este pentru prima dată când, în numele unor intenţii bune, ţări întregi păşesc în ceea ce se va dovedi o tragedie naţională. Corifeii comunismului au propovăduit începutul unei ere noi în istoria umanităţii. Au promis că toate nedreptăţile anterioare vor fi înlăturate, că se va instaura o epocă a libertăţii şi egalităţii oamenilor, că prosperitatea şi pacea vor cuprinde omenirea. Noi, cei ce am trăit în comunism, cunoaştem mai bine decât occidentalii rezultatul: zeci de milioane de oameni ucişi, extinderea corupţiei la nivelul întregii societăţi, conştiinţe siluite într-o măsură nebănuită. Aşa cum utopia comunistă a eşuat în atingerea promisiunilor făcute, şi utopia binelui prin restrângerea libertăţii şi prin control, care ni se propune acum, va eşua. Nu vom avea parte de pacea şi fericirea făgăduite, ci de o nouă dictatură căreia nimeni nu i se va putea împotrivi.

Având în vedere consideraţiile de mai sus, credem că cea mai bună soluţie este să refuzăm actele biometrice, asumându-ne consecinţele mărturisirii adevărului. Cei care nu au puterea să facă aceasta şi le primesc, să fie conştienţi că se află pe un drum greşit care, dacă nu îl vor părăsi, va avea ca finalitate pecetluirea şi apostazia.

Totodată, este nevoie să solicităm respectarea legilor în vigoare privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a drepturilor cetăţenilor României. Astfel, în virtutea art. 23-31 din Constituţia României privind libertatea persoanei, respectul vieţii private, libertatea de conştiinţă şi accesul la informaţie, considerăm noile prevederi legale abuzive şi cerem cu fermitate respectarea dreptului fiecărui cetăţean de a accepta sau respinge actele de identitate biometrice, pe temeiul respectării libertăţii convingerilor şi a conştiinţei religioase. În virtutea acestor prevederi, să cerem ca legea privind noile acte de identitate să dea posibilitatea să refuzăm actele biometrice şi să putem opta pentru actele de tip vechi, fără ca aceasta să conducă la discriminări economice sau sociale. Reamintim că o prevedere asemănătoare s-a aplicat până nu demult pentru actualele cărţi de identitate: „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase primesc buletine de tip vechi” (Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, acum scos din circulaţie). Solicităm instituţiilor statului, Parlamentului, Guvernului, Bisericii Ortodoxe Romane precum şi organizaţiilor non-guvernamentale cinstite si responsabile, să deschidă o dezbatere publică la nivel naţional, pentru ca societatea în ansamblul ei să conştientizeze implicaţiile introducerii noilor documente electronice. Până se va lua o decizie în cunoştinţă de cauză, care să reprezinte voinţa majorităţii poporului român, cerem suspendarea aplicării actelor normative OGU 94/2008 şi HG 1566/2008 privind paşapoartele electronice, a Directivei UE 126/2006 privind standardele pentru permisele auto şi a OGU 184/2008 şi OG 69/2002 privind cărţile electronice de identitate.

Prin aceasta nu ne opunem progresului ştiinţific, dorinţei de bunăstare şi siguranţă a societăţii şi nu negăm structurile de conducere statale. Dar nu dorim ca, după lipsa de libertate din perioada comunistă, să ne facem părtaşi unei noi îngrădiri a libertăţii şi unui control al oamenilor mult mai eficient decât cel de atunci. De aceea cerem cu fermitate conducătorilor politici să apere cetăţenii de ameninţarea pierderii libertăţilor dacă refuzăm buletinele cu cipuri şi să nu se instaureze un control totalitar de tip Big Brother ale cărui consecinţe pe termen lung vor fi dintre cele mai rele.

Odată cu efortul pe care îl avem astăzi de făcut pentru a înţelege corect ceea ce se întâmplă şi cum trebuie să acţionăm concret să luăm armele noastre cele duhovniceşti: postul şi rugăciunea, împreună-sfătuirea, smerenia şi sinceritatea cu care vom cere ajutor de la Dumnezeu. Nu cunoştinţele teoretice ne vor ajuta să ne păstrăm în credinţă, ci trăirea cât mai profundă a vieţii duhovniceşti. Tot binele pe care îl poate face omul izvorăşte din legătura cu Dumnezeu. Dacă-L avem pe Hristos, Hristos ne va dezlega toate întrebările şi ne va ajuta să biruim ispitele la vremea potrivită. De aceea principala noastră strădanie trebuie să fie dobândirea harului Duhului Sfânt. Dacă nu avem agonisit harul, la vremea încercărilor, oricât de bine informaţi am fi, nu vom avea putere să rezistăm şi ne vom lepăda de Dumnezeu.

În aceste momente dificile, toţi cei ce dorim binele României trebuie să ne unim în jurul Adevărului care este Hristos („Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” – Ioan, 14, 6), să depăşim disensiunile, să nu ne lăsăm dezbinaţi de orgoliile personale. Grecia (în 1997) şi Serbia (în 2008) au reuşit să respingă introducerea actelor biometrice prin unitatea cu care poporul a acţionat.

Mărturisind Adevărul vom împlini voia lui Dumnezeu şi luptându-ne cu patimile vom putea mărturisi Adevărul. Să nu uităm de spovedanie, de pocăinţă şi să nu fim creştini de formă. Dacă Dumnezeu ne-a îngăduit să trăim astfel de vremuri „apocaliptice”, când spunem binelui rău şi răului bine, este pentru că noi ne-am îndepărtat de Dumnezeu şi nu avem pocăinţa celor din cetatea Ninive.Dumnezeu să-i binecuvinteze şi să-i întărească pe toţi cei care se vor angaja în lupta cea bună pentru păstrarea demnităţii şi libertăţii întru Adevăr.

Va solicitam asadar sa reanalizati HG 1566/2008 a Guvernului Tariceanu, care, conform Notei de fundamentare al Hotararii, nu a tinut absolut deloc cont de impactul social negativ al acestui act normativ, emis fara absolut nici o dezbatere publica, intr-o tara eminamente ortodoxa.

In numele Coalitiei Impotriva Statului Politienesc si a celor peste 50.000 de semnatari ai formularelor si petitiilor impotriva Pasapoartelor Biometrice si a Legii indosarierii electronice

Asociatia Civic Media

Victor Roncea, Presedinte de onoare

4 Februarie 2009

Nota: Depunem alaturat Studiul INTRODUCEREA PAŞAPOARTELOR, A PERMISELOR AUTO ŞI A CĂRŢILOR DE IDENTITATE CU CIP ÎN ROMÂNIA – mijloace de îngrădire a vieţii persoanei şi a libertăţii religioase – impreuna cu semnaturile olografe a peste 10.000 de romani, obtinute in numai doua saptamani. Alte 10.000 de semnaturi la vom depune alaturat unei Plangeri adresate Parlamentului Romaniei. Aceste 20.000 de semnaturi olografe se adauga celor peste 30.000 aflate pe internet la http://www.petitiononline.com/NU666/petition.html si http://www.petitieonline.ro/petitie-p37662052.html

INTRODUCEREA PAŞAPOARTELOR, A PERMISELOR AUTO ŞI A CĂRŢILOR DE IDENTITATE CU CIP ÎN ROMÂNIA

– mijloace de îngrădire a vieţii persoanei şi a libertăţii religioase –

In al 11-lea ceas. Civic Media a contestat Ordonanta cipurilor biometrice 666

INDEMN, PETITIE SI FORMULAR CONTRA CIPURILOR BIOMETRICE 666

Catre : GUVERNUL ROMANIEI

În atentia: DOMNULUI PRIM-MINISTRU Emil Boc

Domnule prim ministru al Romaniei, va rugam sa dati dovada ca sunteti crestin ortodox sau ca respectati drepturile majoritatii acestei tari si sa luati in considerare urmatoarele:

Subscrisa Asociatia Civic Media, prin presedinte fondator Victor Alexandru Roncea, cu sediul în Bucuresti, web www.civicmedia.ro, e-mail , în temeiul disp. art. 1 pct. 1 si 7 din legea nr. 554/2004 formulam prezenta

CONTESTATIE

Împotriva disp. Hotararii de Guvern nr. 1566/2008 din 25/11/2008 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 842 din 15/12/2008 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulatie pasapoartele electronice, precum si a formei si continutului acestora, precum si a punctului privind „Dezvoltarea cooperarii interinstitutionale pe teritoriul national prin: … integrarea datelor biometrice în documentele de calatorie, în scopul cresterii gradului de securitate al acestora;” din CAPITOLUL 24 - Ordine publica si siguranta cetateanului al Programului de guvernare 2009 2012 din 22/12/2008 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 869 din 22/12/2008.

Solicitam:

Suspendarea aplicarii dispozitiilor contestate;

Anularea dispozitiilor mai sus mentionate.

MOTIVE:

ÎN FAPT: prin Hotararii de Guvern nr. 1566/2008 se încalca prevederile Constitutionale privitoare la viata intima si privata a persoanei, precum si cele referitoare la libertatea de gandire, constiinta si religie. Prevederile ce fac obiectul contestatiei noastre sunt abuzive, contrare literei si spiritului Constitutiei, aducand atingere dreptului constitutional fundamental al persoanei la intimitate.

Înca din prevederile CAPITOLULUI 24 - Ordine publica si siguranta cetateanului al Programului de guvernare 2009 2012, se face vorbire despre „dezvoltarea cooperarii interinstitutionale pe teritoriul national prin: … integrarea datelor biometrice în documentele de calatorie, în scopul cresterii gradului de securitate al acestora;”.

În opinia noastra, a se vorbi despre o masura cum este cea a inmagazinarii unor date cu caracter personal si intim – într-un document de calatorie cum este pasaportul, cum sunt cele referitoare la amprentele digitale, genom si alte date cu caracter personal (cont bancar, numar de asigurari sociale, cazier fiscal sau judiciar, stare civila, apartenenta religioasa, date biografice, etc.) reprezinta o încalcare fatisa a dreptului la intimitate al persoanei.

O astfel de masura încalca pe de alta parte si prevederile legii speciale privind prelucrarea datelor si informatiilor cu caracter personal. „Inovatia” nastrusnica de a pune datele cu caracter personal ale unei persoane pe un suport electronic, este de natura sa le faca accesibile oricarei persoane care detine mijloacele tehnice de a le accesa.

Mai mult, nici unul dintre actele administrative contestate nu face o referire clara si precisa cu privire la datele ce vor fi înscrise pe acest suport electronic – cip – sintagma „date biometrice” ne-fiind multumitoare. Îngrijoratoare este si precizarea (NOTA) ce însoteste fiecare dintre anexele referitoare la forma si continutul pasaportului electronic. Aceasta nota prevede ca, “Caracteristicile, rubricatia, numarul si tipul elementelor de siguranta trebuie sa fie în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.252/2004 privind standardele pentru elementele de securitate si elementele biometrice integrate în pasapoarte si în documente de calatorie emise de statele membre, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 385 din 29 decembrie 2004, si ale Deciziei Comisiei C(2005)409 pentru stabilirea specificatiilor tehnice aferente dispozitivelor de securitate si a elementelor biometrice integrate în pasapoarte si în documentele de calatorie emise de statele membre. Acestea vor putea fi adaptate în functie de dinamica reglementarilor Uniunii Europene în domeniu.” Precizam faptul ca o astfel de nota însotitoare a anexelor referitoare la forma si continutul pasaportului nu se regasea în forma initiala a Hotararii nr. 557/2006, fapt care ne face sa ne punem întrebari cu privire la scopul real al executivului, pe care acesta îl urmareste prin impunerea – fara consultarea cetatenilor, si fara nici o necesitate reala, din considerente de siguranta - a acestor masuri.

Pe laga faptul ca Hotararea contestata nu contine referiri exprese cu privire la aceste “date biometrice” ce urmeaza a fi inserate, lasand la bunul plac al legiuitorului european categoriile de date ce urmeaza a fi incluse, nu se face vorbire nici de modalitatea de accesare a datelor înmagazinate electronic. Cosmarul tuturor ar fi ca aceste date sa poata fi accesate de la distanta, prin echipamente electronice cu ajutorul frecventelor radio (RFID – radio frequency identification device), fapt care ar duce la o încalcare clara a dreptului la intimitate al persoanei.

Practic, fiecare purtator de pasaport cu date biometrice ar deveni “vizibil” în domeniul undelor radio, oriunde s-ar afla, fiind astfel posibile abuzuri prin urmarirea semnalului în scopul urmaririi unei persoane pas cu pas. Apreciem ca operatiunea de stocare a datelor personale ale unei persoane pe un suport electronic al unui document de calatorie, nu poate fi considerat ca intrand în categoria elementelor de siguranta.

De altfel, chiar persoanele care au lucrat la redactarea Hotararii atacate fac o distinctie clara între elementele de siguranta ale pasaportului, si datele biometrice ale posesorului, ACESTEA DIN URMA NE-FIIND INCLUSE ÎN ARIA ELEMENTELOR DE SIGURANTA:

Iata redat mai jos elementele prevazute de Anexa 3 la Hotararea nr. 557/2006, astfel cum sunt redate în Hotararea contestata:

FORMA SI CONTINUTUL pasaportului electronic simplu

Culoarea copertei: - rosu visiniu

Coperta I (exterior): - Uniunea Europeana, Romania, stema Romaniei

- Pasaport

- Semn distinctiv pasaport electronic

Coperta I (interior): - Romania, stema Romaniei în tehnologie intaglio

- banda heliogravata

Marimea: - 125 x 88 mm

Numarul de pagini: - 32

Numarul pasaportului: - perforat prin paginile 1-32, inclusiv prin coperta a II-a, iar pe pagina din policarbonat, gravat laser

Numerotarea paginilor: - tiparita în partea de jos a fiecarei pagini si în filigran Pagina cu datele de identificare ale titularului, pozitionata între coperta I (interioara) si pagina 1: - din policarbonat

- datele de identitate ale titularului (numele, prenumele, data si locul nasterii), autoritatea emitenta, data eliberarii pasaportului, data expirarii pasaportului, codul numeric personal - C.N.P., sex cetatenia, fotografia titularului gravata laser si fotografia în umbra realizata prin perforatie cu laser, numarul pasaportului, semnatura titularului, datele informatizate citibile optic (MRZ), mediul de stocare electronica a datelor biometrice ale persoanei

NOTA:

Rubricile vor fi numerotate. Denumirile rubricilor vor fi redactate în limbile romana, engleza si franceza. Pe versoul paginii din policarbonat se scriu în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene: - Uniunea Europeana - Romania - Pasaport

Pagina 1: - înaltimea, culoarea ochilor, domiciliul si fotografia în umbra a titularului, realizata prin imprimare inkjet

Pagina 2 rezervata pentru mentiuni ale autoritatilor romane

Pagina 3 cuprinde denumirile rubricilor din pagina din policarbonat în toate limbile oficiale ale tarilor Uniunii Europene.

Paginile 4-31, pagini pentru vize - se introduce fir metalic fluorescent în structura hartiei

Pagina 32, urgente: - titularul pasaportului trebuie sa completeze datele particulare ale unei rude sau ale unui prieten care poate fi contactat în caz de accident:

Numele / Prenumele/ Adresa/ Telefon/

Denumirile rubricilor vor fi redactate în limbile romana, engleza si franceza.

Acest pasaport contine 32 de pagini numerotate (în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene).

Coperta II (interior) cuprinde instructiuni, obligatii.

Hartie: - speciala, filigran, elemente de siguranta

Pentru a fi si mai clar, în vechea anexa 3 a Hotararii 557/2006, forma si continutulpasaportului electronic simplu erau

Culoarea copertei: - rosu visiniu

Marimea: - 125 x 88 mm

Numarul de pagini: - 32

Numarul pasaportului: - perforat prin paginile 1-32, inclusiv prin coperta a II-a, iar pe pagina din policarbonat, engravat laser

Numerotarea paginilor: - tiparita în partea de jos a fiecarei pagini

Pagina cu datele de identificare a titularului: - din policarbonat

- datele de identitate ale titularului (numele, prenumele, data si locul nasterii, înaltimea si culoarea ochilor)

- data si locul depunerii cererii, data valabilitatii pasaportului, codul numeric personal - C.N.P.

- cetatenia

- fotografia titularului engravata laser si fotografia în umbra realizata prin perforatie cu laserv - numarul pasaportului

- semnatura titularului

- datele informatizate citibile optic

- mediul de stocare electronica a datelor biometrice ale persoanei

Pagini rezervate pentru mentiuni ale autoritatilor romane: - semne particulare

- domiciliul

- restrangerea dreptului la libera circulatie în strainatate

Pagini pentru vize

Pagina cuprinzand instructiuni, obligatii

Hartie: - speciala, filigran, elemente de siguranta

Din analiza Anexei 3, observam ca mediul de stocare electronica a datelor biometrice ale persoanei apartine rubricii referitoare la „Pagina cu datele de identificare a titularului”, nicidecum celei referitoare la elementele de siguranta.

Cu alte cuvinte, se recunoaste în mod clar faptul ca stocarea electronica a datelor biometrice ale persoanei NU face parte din categoria elementelor de siguranta.

Pentru aceste motive, solicitam suspendarea aplicarilor prevederilor atacate si anularea acestora.

ÎN DREPT: ne întemeiem contestatia pe disp. legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 20, 26 si 29 din Constitutia Romaniei.

Prezenta contestatie reprezinta totodata si procedura prealabila prevazuta de legea nr. 554/2004, urmand ca, în situatia unui raspuns negativ sau în lipsa oricarui raspuns în termenul prevazut de lege, sa ne adresam instantei de judecata.

Suntem increzatori ca si dvs, in cazul in care sunteti crestin ortodox, dupa cum de altfel ati anuntat public, veti cadea de acord ca nimeni si nimic nu poate lua unui cetatean roman dreptul la propria credinta, pentru care au murit de-a lungul istoriei neamului nostru milioane de frati, mosi si stramosi.

Iar in cazul in care nu ati fi crestin ortodox noi nu ne-am supara dar va rugam sa ne respectati drepturile noastre sfinte si sa ni le aparati asa cum va cere slujba pentru care ati depus un juramant in fata intregii natiuni, pentru Romania, cu mana pe Biblie.

Asociatia Civic Media

Prin presedinte fondator

Victor Roncea

Vezi si Monahul Filotheu explica Ce sunt cipurile

APELUL PARINTELUI IUSTIN PARVU: Este vremea muceniciei!

Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam,

Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului,a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. 13:16-17).

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

De aceea vă spun:

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictata in Altarul Bisericii Sfantul Elefterie cel Nou din Bucuresti de catre Parintele Arsenie Boca

Marturisire

Cuvant pentru cei ce se afla spre slujire in sfintele locasuri (Biserici si Manastiri)

Cu adaugire catre fratii nostri, umili mireni asemenea noua

Doamne ajuta-ne noua sa Te marturisim

Lumineaza mintea noastra, deschide inimile noastre spre adevar

Da-ne noua si fratilor nostri curaj sa Te marturiseasca precum aceia in care Dreapta-Credinta a rodit facandu-i vii in lumina Ta cea neapusa.

Au plans in taina si s-au jertfit pentru credinta ortodoxa voievozii, domnitorii si capeteniile noastre (aparatori ai neamului si dreptei-credinte si nu vanzatori de neam si de credinta), calugarii nostri (traitori sI nu doctoranti), preotii nostri (smeriti si nu demonstrativi si plini de functii), duhovnicii nostri (lucratori ai mantuirii si nu ai ratacirii noastre) fratii si surorile noastre, fiecare dupa putinta aparand Biserica ortodoxa stramoseasca de toate navalirile vrasmasilor vazuti si nevazuti. Au luptat pana la jertfa de sine, impotriva tuturor acelora care au venit cu gandul viclean de a ne stramuta din Drepta-credinta si de a lovi in fiinta Bisericii noastre - Domnul Iisus Hristos. Musulmani, catolici, sectari, atei comunisti, masoni, satanisti, si inca tot felul de rataciti care dau navala sa ne converteasca improscand cu noroi, rastignind in toate felurile pe drept-credincios si ademenindu-l la pierzare.

Toti Sfintii nostri Parinti ne invata, in numele Domunlui Iisus Hristos, in faptele, predicile, cuvintele si scrierile lor cum si in ce fel doreste vrasmasul sa ne piarda si lucrarea pe care o avem a face de alegem si vrem sa ne mantuim. Se mai gasesc carti de capatai pentru crestin. Sa nu le lasam sa zaca in pangare si noi sa ne afundam in ignoranta! Sa nu lasam ziua sa treaca fara de rugaciune si fara a alege sa aducem inimii si gandului nostru cuvant si lucru folositor si placut lui Dumnezeu, pe care-L rugam sa ni le daruiasca spre pazirea de vrasmas si spre lucrarea mantuirii noastre! Caci multe sunt lucrurile pierzatoare de astazi si slabi suntem noi in credinta sa ne mai apere Dumnezeu de ele. Caci daca astazi traim cu durere necontenita in suflet este datorita caderii noastre in nesimtire si nelucrarii noastre in cele placute Domnului.

E timpul sa marturisim ca vedem cum vramasul, prin noi victime ale lucrarii sale, navaleste din nou asupra Bisericii noastre. E timpul sa ne alaturam marilor nostri duhovnici Parintele Iustin Parvu, Parintele Arsenie Papacioc, PS Bartolomeu Anania, Parintilor romani athoniti si tuturor asemenea domniilor lor, cunoscuti si necunoscuti, care in zilele acestea plang si se roaga sa induram cu credinta prigoana ce s-a abatut, prin neatentia si nelucrarea noastra, asupra Bisericii noastre ortodoxe.

Sa fim asadar uniti in post si rugaciune cu domniile lor, dar si in toata lupta indiferent de forma ei, impotriva vrasmasului vazut si nevazut ce intineaza chiar scaune arhieresti spre a ne sminti, a ne indeparta de Biserica si a ne face victime ale apostaziilor ce navalesc }ara noastra astazi. Dupa modelul inaintasilor sa demascam lucrarea cea stricaciaosa a vrasmasului fata de fratii nostri care nu o vad inca si sa avem indrazneala de a marturisi dreapta-credinta nestramutata, neparasind la greu Biserica.

Alaturi de marturisitorii neamului strigam sa se inceteze deindata :

1. - infratirea cu ecumenistii sau cu orice forma de erezie in orice fel de actiune oficiala si neoficiala a bisericii; incetarea tentativelor de introducere a dogmelor si filosofiei ecumeniste sau de adoptare a unora dintre cele catolice,

2. - ispitirea sau chiar obligarea preotilor nostri de a se impartasi in orice fel, de la cuvant la fapta cu ereticii: de la modificarea vicleana a Sfintei Liturguii (ori scoaterea unor ectenii precum cea a chematilor, ori modificarea cuvintelor si intelesului lor: „unitatea credintei” in loc de „unirea credintei”...) pana la fapta |.P.S. Nicolae Corneanu, ramasa inca neamendata dupa cuviinta de Sinod si de Patriarhie, vadind prin aceasta cine sunt cei aflati la conducerea BOR.

3. - punerea sub ascultari a preotilor ce i-ar uimi pe toti inaintasii nostri, privitoare la interdictia de a atinge credinciosii cu sfintele daruri sau alte asemenea.

4. - promovarea in randul clericilor tineri (fie ei monahi, diaconi sau preoti) a doctorantilor si bursierilor scoliti prin apus in spiritul promovat pe acolo ce se voieste cu deadinsul a fi impus si la noi, in detrimentul saracului traitor si ravnitor ce vrea si are chemare sa devina cleric.

5. - promovarea agresiva in formarea tinerilor clerici a valorilor decadente apusene, respinse de toti Sfintii nostri Parinti.

6. - hirotonire dupa vrednicie si nu dictata politic. Pentru cati dintre preoti si arhierei mai decide crestinul (si nu oricare, ci cel ce se straduieste sa aplice morala in viata sa de zi cu zi), daca este vrednic, caci de cele mai multe ori il iau dintr-o parte si-l hirotonesc intr-alta unde nu-l cunoaste nimeni si lumea doar spune din gura „Vrednic este!”.

7. - numirea de preoti politic - corecti in parohii si invrajbirea preotilor nou numiti cu cei vechi.

8. – ispitirea monahilor in conflicte cu preotii de mir pentru locuri in parohii.

9. - alungarea preotilor varstnici si familiilor lor din parohii, obligarea preotilor de a se pensiona, ca prim pas in lucrarea unui haos in chiar locasurile noastre de rugaciune si netezirea prigoanei ce va sa urmeze.

10. - conditionarea preotilor de a ramane sau de a fi numiti, in functie de ce sunt in stare in plan material si nu in cel spiritual, adica urmarirea sistematica de a aduce in locasuri administratori buni si nu duhovnici buni si invatatori si faptuitori ai celor placute lui Dumnezeu.

11. - transformarea lacasurilor noastre de rugaciune in muzee lustruite sau centre de afaceri (de la lumanari la turism) prin prigoniorea a tot ce este duhovnicesc intr-insele.

12. - partasia arhiereilor la transformarea Bisericii intr-o institutie gen ONG sau alta din sistemul laic (aservirea lor puterii politice ce i-a numit), care ofera posibilitatea de constrangere la laicizare fortata, la secularizare si la ratacire de la cele duhovnicesti. De aici la a face sali de expozitie, discoteci sau baruri (dupa modelul apusean existent deja) in locasuri (caci in preajma se inmultesc deja hoteluri, pensiuni si restaurante) mai este un pas mic. Ce n-au infaptuit comunistii batjocorind locasurile si obiectele de cult se straduiesc insisi ierarhii de astazi sa desavarseasca.

13. - dorintei exprese si afirmate de inlocuire a actului de milostenie crestin cu actiunea sociala laica ( de tip ONG) promovata in biserica, actiune a carei origine atee o cunoastem cu totii preabine. Astazi vedem dezastrul si ratacirea provocate toturor generatiilor inselate de asa zisa lor generozitate. Rezultatele atator actiuni dintr-acestea promovate de societatea laica si de majoritatea asa-ziselor biserici crestine au dus societatea de astazi la binele prefacut afirmat si trait de oameni ca un mare chin.

14. - controlul asupra darurilor aduse de catre enoriasi in locasuri, inregistrarea in sistemul laic de control financiar a darului dat de crestin Bisericii.

15. - amestecarea imaginilor si cuvantarilor pe posturile de radio si de televiziune „Trinitas” si prin acestea pangarirea memoriei marilor nostri duhovnici. Imagini in care clerici tineri isi expun cu indrazneala uneori nejustificata puncte de vedere personale dupa modelul talk–show-ului, succedate de cuvantari ale Parintelui Cleopa sau Parintelui Ioanichie Balan si „piparate” cu stiri in care se prezinta intalnirile si angajamentele Patriarhiei fata de diversi pastori si alte delegatii din tot felul de biserici asa zis crestine, cu care doresc sa ne infrateasca ierarhii BOR. Toate in paralel cu lipsa de reactie cuvenita la nenumaratele atacuri fatise sau voalate din media laica asupra Bisericii Ortodoxe.

16. - smintirea populatiei romanesti prin mijloacele mass- media ale Patriarhiei alaturate deja la agresiuni anti-crestine ale unei parti a mass- mediei laice.

17. – incetarea in locasuri a presiunlor, practicilor si controlului de felul celui securist asupra clerului si enoriasilor.

18. - amenintarile si lucrarea impotriva celor ce sunt deacord cu toate acestea de mai sus. Daca unui simplu credincios (mirean) cu frica de Dumnezeu si care cunoaste putin din invatatura sfintilor parinti i-ar fi frica sa fie partas in vreun fel la asemenea fapte, ce fel de fapturi au ajuns arhierei in biserica ortodoxa atat timp cat ei insisi genereaza lucrari asa de grozave in biserica? {i amestecandu-se cu duhovnicii si traitorii nostri nu cumva vadesc prin aceasta adevaratele lor intentii de a surpa Biserica noastra alaturandu-se celor ce de veacuri sunt vrasmasi Ei?

Pentru noi pacatosii, aceia care nadajduim intr-o zi sa putem fi numiti drept credinciosi se pun cateva intrebari privind la nemaivazutul razboi ce se da impotriva Bisericii:

1. Unde vom alerga noi pacatosii, atunci cand, prin mila Domnului ni se arata starea noastra cea jalnica si plina de nimicnicie, pentru indreptare?

2. Unde vom mai da fuga, atat timp cat ne lasam prigoniti duhovnicii si fratii?

3. La ce ne facem partasi cu nebagarea noastra de seama si multa noastra lenevire?

4. Cu cine credem noi ca ne vom mai impartasi daca-l alungam de la noi pe Domnul nostru Iisus Hristos?

5. Ba inca ce credem noi ca ne atragem calcandu-i poruncile?

6. Cum vom cuteza a sta in fata Tronului Judecatorului, cand acum nu ne silim catusi de putin a-I lucra invatatura transmisa prin cuvantul si lucrarea atator Sfinti, incat sa se descopere fiecarei firi si pe orice limba sa fie inteleasa?

7. Daca noi vom tacea, cine va mai striga, pe langa pietrele neamului nostru?

Doamne, apara-ne de reaua noastra voire si adu-ne in simtire!

Doamne da-ne noua ca pana la cea din urma suflare sa ne putem marturisi si impartasi intr- Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica!

Un grup de crestini ai Laicatului Ortodox Roman

Vom reveni cu noi comunicate si dezvaluiri

Asa sa ne ajute Dumnezeu! Amin!

N.B.: 30 septembrie 2007 - DANIEL a fost întronizat în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, ca Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi cel de al şaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Peste 400 de persoane au participat, duminica 20 iulie, la traditionala comemorare a luptatorilor in Rezistenta armata anticomunista din Muntii Fagarasului si a conducatorului lor, Ion Gavrila Ogoranu, pentru care exista acum o Fundatie care-i poarta numele. Deschisa prin slujba crestina a pomenirii sufletelor eroilor anticomunisti oficiata de un sobor de preoti, ceremonia a continuat cu predica rostita de parintele duhovnic ortodox Teofil Paraianu. Au continuat preotii Ioan Bogdan de la Sibiu (greco-catolic) si Alexandru Capota de la Galati (ortodox), ambii fosti detinuti politici si luptatori in rezistenta anticomunista. Doctorul Teofil Mija, de la Brasov, fost combatant in rezistenta armata anticomunista, a citat din Testamentul lui Ion Gavrila Ogoranu, evocand momente dramatice ale luptei de rezistenta. Coriolan Baciu, vicepresedinte al Partidului “Pentru Patrie", s-a oprit asupra recent editatului roman "Iuda", scris de Ogoranu in munti, in timpul Rezistentei, cazut in mainile Securitatii si recuperat sub forma de microfilme dupa 1990 de la CNSAS. (Rep)

Ion Gavrilă Ogoranu, cavalerul demnităţii româneşti

În 1 mai 2006, Ion Gavrilă Ogoranu a trecut în lumea celor veşnice. La numai o săptămână mai târziu ar fi trebuit să participe la o ceremonie pe care o organizasem împreună cu câţiva prieteni, sub egida Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”. La acest eveniment a ţinut să participe şi luptătorul anticomunist Vladimir Bukovski, care dorea să-i aducă omagiul său celui care, împreună cu camarazii săi de luptă, a constituit adevărata armată română, opunând rezistenţă ocupantului sovietic şi cozilor sale de topor. Bădia Ogoranu a luptat pentru ca urmaşilor săi să nu le fie ruşine să se numească români. Aşa cum spunea turiştilor, pe care i-a întâlnit la Cabana Bâlea, mai exista un colţ din Regatul României – Munţii Făgăraş – care nu-şi plecase capul în faţa comuniştilor, păstrându-şi libertatea.

Îl propusesem cu ceva timp în urmă, împreună cu personalităţi reprezentative ale deţinuţilor politic, pe Ion Gavrilă Ogoranu în fruntea viitoarei Comisii Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, în locul trufaşului fiu al Kominternului, Vladimir Tismăneanu. Nu am reuşit, din păcate, iar Tismăneanu şi ai lui au falsificat adevărul istoric în privinţa ocupaţiei comuniste, denaturând în mod grav adevăruri fundamentale despre rezistenţa creştină a preoţilor, ierarhilor şi mirenilor, a celor din închisori, a ţăranilor, a muncitorilor din Braşov, a jertfei luptătorilor din munţi. Adică, a capitalului de demnitate românească, cum spunea Ion Gavrilă Ogoranu.

Pentru a spulbera toate invectivele şi calomniile comuniste, trebuie reamintită declaraţia lui Ion Gavrilă Ogoranu, care spunea că „în lupta noastră nu există nicio acţiune, nicio faptă, nicio vorbă care să nu se poată încadra în legile onoarei şi în morala creştină.” Acţiunile lor au fost însufleţite de dragostea creştină, conform crezului că „exişti în măsura în care iubeşti şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire”.

Dumnezeu să-l odihnească în pace! (Florian PALAS)

Suflete de eroi

Ca unul dintre supravieţuitori, prieten cu Ion Gavrilă Ogoranu şi camarad de lupte din perioada studenţiei clujene (1945-1948), am rămas şi unul dintre medicii care l-au tratat şi încurajat în boala pe care a suportat-o şi a acceptat-o în ultimele luni de viaţă ca un martir. Noi, medicii, am încercat cu mijloacele ştiinţei omeneşti să-l smulgem din ghearele morţii. Dar cu o zi înainte de deznodământ, el fiind încă internat la un spital clinic din Cluj, mi-a spus la telefon următoarele:

PETITIA catre Sfantul Sinod in cazurile apostaziilor ierarhilor CORNEANU si DRINCEC

Miscarea de Reinviere Monahala: IMPARTASIREA ECUMENISTA - APOSTAZIA VEACURILOR

Apostaziile ereticilor Nicolae Corneanu si Sofronie Drincec au lasat oarecum in umbra un alt fapt grav: la reuniunea Sfantului Sinod din 8-9 iulie a.c. conform intereselor Patriarhului Daniel urmeaza sa fie “ales” pentru scaunul Mitropoliei Olteniei si ajutorul sau fidel, Vincentiu Griffoni. In vederea bunei informari a membrilor Sfantului Sinod publicam azi acest material referitor la intrarea satanei in Biserica Ortodoxa Romana, prin diversele ei fete. Una dintre ele: PS Vincentiu Ploiesteanul, alias Vasile Griffoni, alias Barba Rosie, alias Madam Vornicescu. “Parintele” Sectarios Florian Bichir nu lipseste din manuta Vicarului.

Materialul următor a fost scris cu câteva zile înainte ca Patriarhul Teoctist să treacă la cele veşnice, iar tragicul eveniment m-a împiedicat să-l public. Îl postez acum, întrucât, pornind de la informaţiile din acest articol, urmează alte materiale pe care le voi publica. Titlul face referire la cel care s-a ocupat ca "operaţia" Prea Fericitului să îşi urmeze cursul...

Ca să poţi scrie despre ce se-ntâmplă în Biserică, îţi trebuie abilitatea de a te răsfira în cât mai multe planuri, întrucât, la un moment dat, sursele devin inepuizabile, în funcţie de orgoliile de neînţeles, care macină spaţiul ecleziastic. Şi se vorbeşte din ce în ce mai mult în presă despre biserici paralele, secrete, biserici pirat, bisericuţe şi tot felul de conspiraţii, care-i alarmează pe unii şi îi amuză pe alţii, creând o panică atât de evidentă, încât, cum se obişnuieşte în spaţiul nostru mioritic, nimeni nu se grăbeşte să o constate. Dacă Petrache Lupu s-a dovedit a fi un exaltat supus, pe care creierele întortocheate din Biserică au reuşit să-l exploateze după voie sau să-l ponegrească, la nevoie, dacă la Vladimireşti părea să se fi diminuat conflictul odată cu moartea mondialei stareţe Veronica, dacă la Pucioasa fenomenul s-a autoizolat, graţie demonului artistic, cu siguranţă selectiv, al lui Marian Zidaru, se pare că un alt duh tulbură liniştea Bisericii, pe care unii ar dori-o mormântală. Cu câţiva ani în urmă, şi-au făcut apariţia în spaţiul religios românesc valahii de pretutindeni, organizaţi într-o asociaţie ciudată, aparent filo-rusă, al cărei exponent principal este Ion Preoteasa, un personaj dubios, afiliat unei mişcări religioase din Ucraina, care nu ezită să se recomande mitropolitul Ioan al valahilor de pretutindeni. Şi, pentru ca peisajul să devină mai haotic, a mai apărut şi un profet la Tecuci, un omuleţ cum nu se poate mai pitoresc, în dialog deschis cu îngerii, care îi revelează mesajele către umanitate, pe care Constantin Dogaru, căci acesta îi este numele, le notează în cărţile sale, ale căror tiraje devin din ce în ce mai mari.

Povestea lui Ioan cel fără de ţaţă. Absolvent al Facultăţii de Teologie din Bucureşti (în perioada studiilor era spaima colegilor, întrucât lucra ca recepţioner la hotelul partidului, fiind cunoscut faptul că era omul coloneilor de Securitate Buruleanu şi Stănescu), revoluţia-degeaba îl găseşte preot în parohia Saxoni, judeţul Giurgiu, aflându-se în mijlocul unui proces de divorţ, intentat de soţia sa, care-l acuza de lucruri foarte urâte la vremea aceea, păcate negre de pucioasă din Valea Sidim (homosexualitate). Nu trecu multă vreme de la revolta kitchioasă de pe Dâmboviţa, că, până să cheme Iliescu minerii, Preoteasa traversează Atlanticul şi ajunge în Las Vegas, unde schimbă coliva pe tot felul de bişniţării. Se întoarce în ţară prin ’99, cu gândul de a deveni episcop de Giurgiu, eparhie refuzată de Teodosie Petrescu, actualul arhiepiscop al Tomisului, pe-atunci vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Patriarhul, după refuzul arhiepiscopului Teodosie, şi-a amintit de Clement Popescu, stareţul mănăstirii Cernica, acesta fiind cel care în ’90, când Teoctist a fost înlăturat din scaunul patriarhal, l-a dosit o vreme la mănăstirea Sinaia, pe care o conducea pe-atunci, stareţii celorlalte mănăstiri din Arhiepiscopie refuzându-l diplomatic pe patriarhul fugitiv. Cum despre Clement se zvonise că ar avea probleme pidosniceşti, propunerea patriarhului de a-l numi pe acesta episcop de Giurgiu (propunere prin care i-ar fi arătat recunoştinţa pentru găzduirea din vremurile de băjenie) s-a dovedit a fi pentru adversarii lui Teoctist un prilej de a-i ştirbi autoritatea celui care a rămas „din timpul său afară”. Ca atare, presa a vuit despre cazul stareţului pederast, Prea Fericitul şi-a pătat din nou obrazul, căci călugărul acuzat era din propria-i curte (Arhiepiscopia Bucureştilor) şi, totodată, ocrotitul dumnealui, iar Clement a fugit în Finlanda şi dus a fost multă vreme. Şi, pentru că la Giurgiu nu era dorit Clement, lui Ion Preoteasa, aventurierul nostru transatlantic, bicontinental şi bisexual unic, i-a fost înlesnită o întrevedere cu patriarhul, pentru a „peţi” episcopia de la Giurgiu, care se pare că nu atrăgea pe nimeni. Iar patriarhul îl găseşte ca fiind „un băiat potrivit”, mai ales că află despre el că a construit o biserică în Las Vegas, unde a slujit, ca preot celib, aproape zece ani (de fapt, în America, Preoteasa a liturghisit doar de câteva ori la o biserică a sârbilor). Adevărul despre craiul de cur-te veche ajunge, însă, în scurt timp la urechile patriarhului, care îşi retrage aprecierile, dorind să nu mai audă de acest „derbedeu divorţat”. Cum gândul arhieriei nu-i dădea pace, Ion Preoteasa a încercat în repetate rânduri să dovedească, printr-un act dubios, că fosta soţie avea probleme psihice, însă încercările lui s-au dovedit zadarnice. Interesant este aspectul că unul dintre vicarii de la Bucureşti i l-a prezentat patriarhului pe Ion Preoteasa, care se arătă foarte susţinut de Lia Roberts, de oficialităţile judeţului Giurgiu şi de Partidul Democrat. Multă vreme am crezut că Teodosie este cel care l-a introdus pe aventurierul nostru în mediul patriarhal, însă se pare că nu e aşa. Teodosie are vina lui în această poveste (i-a îngăduit, o perioadă, lui Preoteasa „escapadele arhiereşti” la mănăstirea Cocoşu şi a întreţinut ceva legături cu schismaticii de la Cernăuţi şi cu Olivian Bindiu), însă cel care l-a adus în palatul patriarhal pe „pribeagul” Ion este un alt ierarh cu puternică susţinere politică, legat de cercurile pe care Preoteasa le frecventa în America datorită relaţiilor de rudenie cu anumite persoane din aceste anturaje. Cei care cunosc mai îndeaproape povestea, ca să nu rostească numele vicarului cu barbă roşie, i-au zis Madam Vornicescu. Dar, dacă patriarhul a aflat despre reputaţia lui Preoteasa, cu toată susţinerea pe care o avea acesta din partea unor oficialităţi române şi americane şi cu tot sprijinul Partidului Democrat, nici măcar „Madam Vornicescu” nu l-a putut pricopsi cu un engolpion, fie el şi pentru Giurgiu, căci canoanele se mai încalcă, dar nu în văzul lumii. Şi-apoi, Madam Vornicescu avea în acea perioadă şi alte lucruri de muşamalizat, după proaspăta vizită a Papei, dar despre asta poate cu altă ocazie.

Văzând Ioan cel fără de ţaţă că lucrurile nu se rânduiau conform aşteptărilor lui (adică se rânduiau, dar pe invers), şi-a amintit că mai e cineva care aşează cununi chiar şi pe capetele văduvoilor (fie ei şi prin divorţ), şi-anume Balaurul roşu de la răsărit, ex-sovietic, dar pururi comunist. Ca atare, se îndreptă spre Ucraina, unde Biserica e plină de schisme, încât până şi Biserica oficială (la care a aderat majoritatea populaţiei), reprezentată de mitropolitul Filaret, este o fracţiune despărţită de Sinodul de la Moscova. Dar, pentru că aventurile transatlantice îi erau mai cunoscute decât drumul către patria comunismului pe care îl servise odinioară, după priceperea lui, desigur, se însoţi cu un alt personaj de poveste, vechi năzuitor de mitră prin Banat, Olivian Pop. Împreună merseră la Cernăuţi, unde, în curtea din spatele unei case de pe strada Ruskă nr. 145 b, s-a înălţat o bisericuţă, care, în urma unei investigaţii la faţa locului, am aflat că se vrea a fi catedrala Arhiepiscopiei Cernăuţiului, Herţei şi Bucovinei, subordonată Sinodului Bisericii Autonome Adevărat-Ortodoxe a Ucrainei, cu sediul în apropierea Kievului, tot în curtea unui cetăţean, Adrian Lapin, care nu e oricine, ci fostul preot din sat, actualmente mitropolit primat, adică tartorul acestei mişcări. Să fi fost prin august 2004, când arhierei „pe care lumea nu putea să-i mai încapă” coborâră din luxoasele limuzine în faţa casei din Cernăuţi, adresa amintită mai sus, şi intrară spre „obştească slujire” în locaşul construit de Varsanufie Solopov în propria-i curte, faptă pentru care a şi fost răsplătit cu titlul de Arhiepiscop al Cernăuţiului, Herţei şi Bucovinei şi Exarh al Plaiurilor, trecându-i-se cu vederea „pravoslavnicele-i apucături”, despre care ne înştiinţa un preot român din Cernăuţi: „Pasămite diocheatul cela de Varsanufie nu-i el băiet rău, doar atât că, pe când era diacon la Poceaevo, o greşit el cu nişte muieruşce şi l-o fugărit din mănăstire. Amu, iaca e mitropolit şi are şi muiere-n casă...”, povestea preotul râzând. Aşa că Adrian Lapin, Varsanufie Solopov şi încă alţi trei, iluştri ca şi ei, şi-au pus mâinile bolşevice peste creştetele „arhimandriţilor” Olivian Pop şi Ion Preoteasa (în realitate, Pop era protosinghel, iar Preoteasa nici măcar nu era călugărit), înălţându-i până „la cerul al nouălea” şi numindu-i arhierei cu nume mari, respectiv: Mitropolitul Olivian al Europei, Americii şi Canadei (pesemne că-n celelalte continente nu erau posturi vacante) şi, respectiv, Episcopul Ioan al întregii Românii (ulterior, Preoteasa s-a autointitulat arhiepiscop şi, mai apoi, mitropolit primat. Mă gândesc că urmează un titlu de genul: Sanctitatea Sa Ion Preoteasa Întâiul, Patriarh şi Papă al valahilor de pretutindeni, al treisprezecelea dintre apostoli şi judecător al lumii) . A urmat o chermeză de zile mari în reşedinţa „vlădicească” marca Solopov, după cum ne povestise un vecin bine-intenţionat.

Olivian Pop şi intelectualii bine-plăcuţi Bisericii.

„Olivian Bindiu îşi află şi el locul pe această pânză pe care timpul necruţător o învâlvorează... A lăsat operă nu doar de gospodar bănăţean, ci şi de cărturar...” citeam zilele trecute într-o carte apărută în 2005 şi intitulată „Vremea seniorilor”. Autorul ei, care în perioada de tristă amintire pentru cei care-au prins-o desfiinţa în gazetele partidului pe jurnaliştii anti-comunişti de la microfonul Europei Libere, adică pe Monica Lovinescu, Paul Goma sau I. Petru Culianu, a oferit de curând un interviu în care se arăta foarte deranjat de presa din România, pe care o cataloga drept „slugarnică”. Şi iată ce fel de personaje impune dumnealui în ochii opiniei publice, prin paginile jenante, în care ipocrizia întrece cu mult până şi stângăcia condeiului. E drept că pe Olivian Pop îl prezintă cu numele de Bindiu, la care a renunţat ulterior, precum şi autorul cărţii citate mai sus şi-a schimbat numele de Gabriel Târnăcop în Arthur Silvestri. Ca să vezi, unde dai şi unde crapă... Spre a exemplifica opera de cărturar a lui Pop-Bindiu, cronicarul Securităţii aduce ca exemplu cartea Lumină spre descoperirea neamurilor. Am răsfoit-o şi noi, ca atare îi aducem domnului Toporişcă la cunoştinţă că informaţiile elementare din volumul despre care ne încredinţează că l-a „citit şi a rămas îngândurat, înţelegând datorită acestei perspective ce se măreşte prin lentila vremii fără vârstă” se regăsesc ad-literam în Catehism şi în manualul de Morală pentru seminariile teologice. Autorul mai prezintă (printre numele consacrate, necontestate de nimeni, pe care le rosteşte şi la festivităţile penibile ale Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, ca să dea o oarecare greutate respectivelor întruniri) şi alţi „iluştri cărturari” ai neamului şi ai Bisericii, precum un episcop din Muntenia şi un fost stareţ din Moldova, cărora nu vreau să le mai pomenesc numele cu care-au semnat prin revistele eparhiale studiile de istoriografie trudite de Dan Zamfirescu sau Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Pe aceeaşi pagină cu Olivian Bindiu apare şi numele real al lui... Madam Vornicescu. Îl aflăm, din spusele d-lui Târnăcop, „un cărturar tânăr... fin intelectual şi erudit” (L-aţi auzit vreodată predicând? Predică rar, dar, şi când vorbeşte, e o pedeapsă cu adevărat cruntă să-l asculţi), redactor la revista Mitropolia Olteniei, adică „făcător de revistă”. Îmi povestise mie un ierarh mai bătrân, om al lui Dumnezeu, de o prietenie între Madam Vornicescu şi Olivian Bindiu, legătură care i-a facilitat acestuia din urmă şi debutul publicistic în Mitropolia Olteniei. Aveam să verific de curând şi, într-adevăr, primele predici ale „mitropolitului” Olivian au fost publicate în revista amintită în vremea în care „făcătorul” ei era respectivul Madam Vornicescu. Nu degeaba d-nul Târnăcop i-a notat pe aceeaşi filă de carte în 2005, după ce amândoi primiseră „toată puterea în cer şi pe pământ”, unul în Dealul Patriarhiei, iar celălalt în ograda din Cernăuţi. Se pare, însă, că între cei doi şi autorul penibilului volum sunt alte legături, ezoterice, de tip maestru-ucenic, în genul celei din care face parte un coleg de redacţie pe care l-a avut Târnăcop la „Pentru Patrie”, un alt ilustru anonim, Olimpian Ungherea, despre care de curând aflarăm că face parte dintr-o organizaţie ocultă care zice-se c-ar conduce lumea. Acesta, în calitate de mason (am aflat că este venerabilul Lojei Meşterul Manole), declara la televiziunea bodegă: Avem şi episcopi masoni! Olivian Pop-Bindiu a fost stareţul Mănăstirii „Izvorul-Miron” din Banat. A candidat în 1995 pentru postul de episcop al Caransebeşului, dar alegerile au fost câştigate de arhiereul Emilian Birdaş, fost episcop al Alba-Iuliei. El este preotul despre care controversatul Ioan Dimitrie Bica spune că l-a spovedit şi, auzind de patima ce-l stăpâneşte (homosexualitatea), l-a îndemnat să intre în mănăstire. Tot el l-a călugărit pe Bica, luându-l ca ucenic. Mai târziu, fiind îndepărtat de mitropolitul Nicolae Corneanu, a plecat din Banat şi s-a stabilit ca preot militar la centrul de reeducare din Găieşti, unde, timp de doi ani, a slujit ca ierarh, ceea ce reprezentanţii centrului eparhial Târgovişte susţin că n-au ştiut. E greu de crezut că Arhiepiscopia, care cunoaşte şi numărul lumânărilor care se vând într-o parohie de ţară, nu cunoştea activităţile de la Găieşti. Apoi, semnul de întrebare se accentuează dacă ne gândim că, deşi aceste lucruri au fost dezvăluite prin presă din aprilie 2006, Arhiepiscopia Târgoviştei a luat măsuri foarte târziu, invocând motive din cele mai penibile, cum că nu au consistoriu monahal (organul judecătoresc bisericesc competent în anchetarea unui călugăr) sau că Bindiu a adus o adeverinţă de la Cernăuţi conform căreia nu are legătură cu mişcarea.

Olivian Bindiu şi-a susţinut teza de doctorat în Drept Penal la Academia de Miliţie din Chişinău şi, în prezent, este conferenţiar în cadrul Universităţii de Stat din Moldova. Un alt membru al acestei mişcări este preotul Gheorghe Cristescu de la Lugoj, a cărui titulatură este Grigorie Cristescu Timişanul, fiind vicarul lui Olivian Bindiu. Interesant e aspectul că Gheorghe Cristescu este căsătorit, ceea ce în Biserica Ortodoxă nu i-ar permite o ascensiune în ierarhia superioară. Dar, cum ierarh este doar în paralel, oficial fiind preot la Jandarmeria din Lugoj, în paralel este şi călugăr, căsătorit fiind numai oficial şi numai acasă la el.

Lista poate continua cu nume cunoscute, atât din cler, cât şi din rândul laicilor. Şi prin presă s-au strecurat valahii de pretutindeni, unul dintre aceştia fiind recunoscut ca „jurnalist specializat în problemele religioase”, dar numele lui nu-l consemnez decât în paranteză (Domnu’ Bichir, ştim, dom’le, ştim… că să fi trecut un an jumate de când, la ceas de seară, îl sunai pe Bindiu, mărturisindu-i că, în urma unei discuţii cu un valah pravoslavnic, te-ai hotărât să te lepezi de grecul stilist care te-a “hirotonit” preot în ascuns, pentru a intra în rândurile pitpalacilor de pretutindeni. Nu, dom’le, n-ascultăm telefoanele, dar, când mai porţi asemenea conversaţii de mare taină, atenţie mare la cei care sunt în apropiere. Fii pe pace, şi noi, ca şi Teodosie, îţi promitem că păstrăm secretul…). Pentru cei care-şi amintesc că, la sfârşitul anului trecut, jurnalistul menţionat realiza un interviu cu Prea Fericitul şi un reportaj la Palatul Patriarhal am o întrebare: cine credeţi că l-a dus pe valahul stilist în reşedinţa din Deal? Vă răspund tot eu: Madam Vornicescu.

Cititi continuarea mai jos

S-a înaltat la Domnul, nu cu mult timp în urma, Parintele Ioanichie Balan, unul dintre marii duhovnici pe care bunul Dumnezeu i-a daruit neamului românesc. L-am cunoscut pe Parintele Ioanichie în urma cu 15 ani.

Adevărat, a Înviat!

Parintele Gheorghe Calciu: Patimile, moartea şi Învierea Domnului * Eminescu şi Învierea

Una din cântările de la slujba Vecerniei începe aşa: „Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate…”. În numai câteva cuvinte sunt evocate cele două momente de la sfârşitul vieţii pământeşti a Domnului Iisus: moartea, precedată de convulsiile suferinţelor, şi învierea, precedată de moarte şi îngropare. Este aici confruntarea dintre două stihii antagoniste, care adică nu pot convieţui împreună, întunericul şi lumina.

Sfântul Evanghelist Luca, în concordanţă cu ceilalţi doi sinoptici, ne relatează astfel momentul şi cadrul cosmic în care s’a petrecut moartea pe cruce a Mântuitorului nostru: „Şi era acum ca la al şaselea ceas (adică în jurul amiezii), şi întuneric s’a făcut peste tot pământul până la ceasul a nouălea (adică pe la trei după amiază); şi s’a întunecat soarele”. […] Şi Iisus, strigând cu glas mare, a zis: Părinte, în mâinile Tale Îmi pun duhul. Şi aceasta zicând, Şi-a dat duhul”.

Aşadar, bezna cuprinde pământul în plină zi, soarele devine neputincios, Iisus Îşi dă duhul pe cruce, în timp ce cosmosul îi devine solidar.

Când e vorba de dispariţia luminii, cuvântul cel mai frecvent este verbul a stinge: în forma tranzitivă: a stinge o lumânare, o lampă, o candelă, un bec electric, a stinge un incendiu, şi, la modul generic, a stinge lumina; iar în forma intranzitivă, a se stinge: s’a stins lumânarea, lampa candela, becul electric, s’a stins focul din vatră.

Acelaşi verb însă este folosit şi când e vorba de viaţa unui om: dacă e în agonie, se stinge încet, dacă a murit, s’a stins din viaţă.

Este exact ce se petrece pe Golgota: în timp ce Iisus se stinge pe cruce, lumina se stinge de pe faţa pământului.

Noi ştim însă că lumina pământului, în timpul zilei, vine de la soare. Dacă ar fi să tâlcuim fenomenul de pe Golgota după ştiinţa şi raţiunea noastră, ar trebui să abordăm întâi cauza şi apoi efectul şi să citim: soarele s’a stins, şi întuneric mare s’a făcut peste tot pământul. Dar ordinea din Scriptură e răsturnată: ni se oferă efectul, adică întunericul, dar nu şi cauza.

Să observăm însă, încă o dată, că soarele nu s’a stins, ci doar s’a întunecat, adică a pălit sub împresurarea întunericului. Chiar dacă am presupune că întunericul a fost cauzat de o eclipsă de soare, aceasta nu putea să dureze mai mult de trei minute, dar aici e vorba de trei ore. În cazul acesta se naşte întrebarea: de unde a venit întunericul, dacă el nu e altceva decât absenţa luminii?

Ei bine, dragii mei, gândul ne duce la momentul de dinainte de facerea lumii, când, aşa cum ne spune Sfânta Scriptură, totul era o genună, adică un haos întunecat al materiei create din nimic, dar încă informe: „şi întuneric era deasupra genunii; şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Şi a fost lumină. Dar de unde venea lumina, de vreme ce ne aflăm în ziua întâi, iar soarele şi luna vor fi create doar în ziua a patra? Ei bine, aceasta era lumina necreată, latentă în fiinţa lui Dumnezeu, şi pe care El a activat-o prin cuvânt. Revenind pe Golgota, avem motive să credem că Dumnezeu-Tatăl Şi-a resorbit lumina pentru trei ore, adică pe durata agoniei lui Iisus, făcându-Şi simţită prezenţa şi răspunzând astfel strigătului disperat al Fiului Său: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M’ai părăsit? Nu, Tatăl nu-Şi părăsise Fiul. Dimpotrivă, El participă, atotputernic şi deasupra oricărei suferinţe, la patima şi moartea Fiului Său, pe care Acesta şi le asumase – depăşindu-şi clipa de şovăială din grădina Ghetsimani – , şi acceptase să soarbă paharul amărăciunii până la fund. Întunericul primordial precedase lumina creaţiei; lumina învierii este precedată acum de un doliu la scară cosmică.

Dreptmăritori creştini,

Iată-ne ajunşi în Duminica Paştilor, când preotul iese în faţa credincioşilor ţinând în mână o făclie aprinsă şi îi îndeamnă: „Veniţi de primiţi lumină!” Urmează cântările pascale, în care abundă cuvintele lumină, luminos, strălucire, strălucitor, precum: „Să ne curăţim simţirile şi să-L vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a învierii”; sau: „Luminează-te luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit!” Dacă ne întoarcem la cântarea Vecerniei, cu care am început, vom auzi din nou: „Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate”.

Nedumerirea noastră însă vine din aceea că verbele a lumina, a străluci, sau derivatele lor, nu se află în nici una din relatările celor patru Sfinţi Evanghelişti asupra învierii Domnului. De la ei ştim, de pildă, că schimbarea la faţă de pe muntele Taborului L-a înfăţişat pe Domnul transfigurat, cu veşmintele strălucitoare , că îngerul care I-a vestit învierea avea înfăţişarea unui fulger , dar nici o menţiune despre propria Sa strălucire. Dimpotrivă, Maria Magdalena l-a confundat cu grădinarul, ucenicii Luca şi Cleopa l-au luat pe ca un drumeţ oarecare, tot ca unui drumeţ i s’au adresat cei şapte ucenici ai Săi (inclusiv Petru şi Ioan) pe malul Mării Tiberiadei ; aşadar, nimic care să arate strălucirea unui Înviat din morţi, nimic care să contrabalanseze, triumfător, întunericul din jurul Crucii.

Şi totuşi, dragii mei, învierea Domnului nu a fost lipsită de strălucire, dar nu exterioară, în văzul lumii, asemenea unui spectacol de senzaţie – aşa cum ni-L înfăţişează neinspirata iconografie occidentală –, ci în intimitatea mormântului, când pereţii de piatră s’au pomenit inundaţi de lumina trupului care se subtiliza prin îndumnezeire, îşi părăsea giulgiurile păstrându-le forma şi ieşea prin toţi porii materiei stâncoase. În aura acestei lumini‚ a pogorât Hristos mai întâi în iad, de unde i-a tras afară pe morţii care-L aşteptau în întuneric, începând cu Adam şi Eva, aşa cum ni-L înfăţişează tradiţia răsăriteană în singura reprezentare iconografică a învierii.

Revenit printre ai săi, El se reconstituie într’un Iisus pe Care propriii Lui ucenici, stând la masă cu Cel pe care-L crezuseră un străin, nu îndrăzneau să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că este Domnul. Lumina învierii nu a avut martori, dar o cunoaştem prin credinţă. Toate arătările Domnului de după înviere au avut un singur scop, anume să-i convingă pe oameni, începând cu ucenicii Săi, că El, Cel capabil acum să intre într’o casă cu toate uşile încuiate, dar totodată să-i ofere lui Toma proba simţului tactil, este una şi aceeaşi Persoană cu Cel care murise pe cruce: acelaşi Iisus, acelaşi Hristos, acelaşi Fiu al lui Dumnezeu, acelaşi fiu al Mariei, acelaşi Mântuitor.

Pe toate acestea le făcea în pregătirea apostolilor pentru următorul mare eveniment din viaţa Sa pământească, înălţarea la cer.

Iubiţii mei, aş vrea să ştiţi că Înălţarea Domnului este o sărbătoare tot atât de importantă ca şi Învierea şi că ele, deşi prăznuite la date calendaristice diferite, nu pot fi gândite decât împreună. Aşa cum, în iconomia divină, Vinerea Patimilor a fost necesară pentru Duminica Paştilor, tot astfel Duminica Paştilor a fost necesară pentru Joia Înălţării, iar Joia Înălţării a fost necesară pentru cea de A doua Venire, Judecata de Apoi şi constituirea Împărăţiei Cerurilor. Înălţarea era menită să încheie ciclul pământesc al Domnului şi fusese anunţată de El cu mult înainte. I-a spus-o şi Mariei Magdalena, îndată după înviere: „Nu te atinge de Mine, că încă nu M’am suit la Tatăl Meu; ci mergi la fraţii Mei şi spune-le: Mă voi sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru”.

Pe de o parte, era normal ca Iisus să Se Întoarcă în cer, de unde venise, şi, pe de alta, era normal ca El, odată întors, să pregătească locuri pentru noii veniţi de pe pământ. Înălţarea înseamnă imponderabilitate. Iisus îşi arătase această însuşire dumnezeiască în două momente, umblând pe apa mării şi transfigurându-Se pe Tabor, dar acestea erau circumstanţiale, nu permanente şi definitive; înălţarea propriu-zisă va fi permanentă şi definitivă. El şi-a chemat ucenicii într’un loc anume, spre Betania, le-a poruncit să răspândească Evanghelia în toată lumea, Şi-a ridicat mâinile asupră-le şi i-a binecuvântat, după care S’a înălţat la cer.

Învierea nu a avut martori, dar înălţarea a avut. Învierea a fost receptată cu îndoieli şi necredinţă. Iată de ce noi sărbătorim Paştile cu aserţiunea Hristos a înviat!, la care ni se răspunde cu confirmarea Adevărat, a înviat! nălţarea însă a fost o despărţire izvorâtoare de lumină, de vreme ce ucenicii s’au întors în Ierusalim „cu bucurie mare”. Iată de ce în cărţile noastre de slujbă nu există o salutare similară cu aceea de la Paşti. Nu se spune [Hristos S’a înălţat!, Adevărat, S’a înălţat!], pentru că asupra înălţării nu au existat îndoieli sau necredinţă. Faptul că unii creştini folosesc această salutare, din neştiinţă sau exces de evlavie, nu este atestat de Biserică.

Să mai reţinem o rânduială a iconomiei dumnezeieşti. La patruzeci de zile de la naştere, Pruncul Iisus era întâmpinat în templu de către Dreptul Simion, care, luându-L în braţe, L-a mărturisit ca Mântuitor trimis de Dumnezeu-Tatăl. La patruzeci de zile după înviere, Iisus era întâmpinat de către Însuşi Dumnezeu-Tatăl, care Şi L-a aşezat, întru slavă, de-a dreapta Sa. Iată o emoţionantă simetrie divină!

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Am început cu nedumerirea că bucuria, veselia, lumina, strălucirea, jubilaţia pe care le avem noi în sărbătorirea Paştilor nu se regăsesc şi în paginile Sfinţilor Evanghelişti. Şi totuşi, ele există, într’un text al Sfântului Luca. La una din întâlnirile pe care Domnul le-a avut cu ucenicii Săi între înviere şi înălţare, le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească. Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile”. Or, a-i deschide cuiva mintea înseamnă, de fapt, a i-o lumina. Există şi expresia curentă a insului care, în sfârşit, a înţeles ceea ce nu înţelesese până atunci: – Acum, da, m’am luminat!

Înţelegerea este în primul rând o virtute a minţii, a intelectului. Noi, cei de astăzi, nu mai plutim în întunericul ignoranţei celor de demult, ci cunoaştem, chiar dacă doar elementar, ce înseamnă patimile, moartea şi învierea Domnului Iisus.

Dar, pe lângă înţelegere, mai e ceva, trăirea. Nu e destul să prăznuieşti Paştile, ca o petrecere oarecare; important e să simţi sărbătoarea vie în interiorul tău sufletesc, că ea face parte din fiinţa ta lăuntrică. . Pentru aceasta însă e nevoie de pregătire, de post, de rugăciune, de spovedanie, de milostenie. Numai astfel putem intra în duhul unei cântări pascale pe care v-o repet: „Să ne curăţim simţirile şi să-L vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a învierii”. Aşadar, curăţirea simţirilor, aceasta e condiţia esenţială pentru accesul fiecăruia din noi la inaccesibila lumină a învierii; doar aşa imposibilul devine posibil, minunea învierii se petrece în chiar sufletul tău.

Fie ca şi în anul acesta să simţim în Sărbătoare nu numai lumina soarelui, dar şi strălucirea Celui a făcut soarele, şi să cântăm laolalaltă:

„Ziua Învierii, şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm; să zicem:

Fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere, şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

* * *

Pastorala de Paşti a IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu

† B A R T O L O M E U din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, iubitului meu cler şi popor, har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări.

Noua noastră publicaţie se numeşte “Veghea”. Un titlu care îi plăcea grozav magistrului nostru, Petre Ţuţea. Ne place şi nouă. Debutăm în Sfântul Post al Învierii Domnului, tocmai perioada care descoperă semnificaţia postului, a santinelei care se găseşte la datorie, a celui care ştie că are de dus o luptă şi că această luptă, dincolo de socotelile noastre, ne angajează în toate ipostazele, inclusiv în ipostaza istorică. Pentru că nu suntem chemaţi să fim doar creatori de istorie, ci să fim răspunzători chiar atunci când nu o creăm sau atunci când ni se pare că mai putem rămâne departe de ea.

Şi pentru că răul nu este impersonal, o să încercăm să facem nişte referiri concrete. Trăim într-o societate din ce în ce mai secularizată, într-o societate din care, dacă ar fi să ne luăm după reprezentanţii “religiei” drepturilor omului, ar trebui să dispară orice însemne sau manifestare creştină din spaţiul public. Ni se par relevante, în acest sens, tentativele de scoatere a icoanelor sau de eliminare a religiei din şcoli. Toate aceste campanii sunt întreţinute de o reţea mică, dar activă şi gălăgioasă, puternic susţinută de vechi structuri ateiste. Este aceeaşi reţea care a fost împotriva ridicării unei biserici în incinta Universităţii din Bucureşti, care s-a împotrivit ridicării Catedralei Mântuirii Neamului sau care a cerut să se scoată rugăciunea “Tatăl nostru” din programele de radio. O reţea care, în partea ei vizibilă, îi are ca reprezentanţi pe “toleranta” Smaranda Enache, Gabriel Andreescu, Renate Weber, Marius Cernea, Mircea Toma sau Alina Mungiu Pippidi (autoarea lucrării blasfemiatoare “Evangheliştii”). Fiecare dintre aceştia reprezintă organizaţii cu nume pompoase, pretinzând că reprezintă societatea civilă. Toţi aceştia încearcă să ne servească un Piteşti “soft”. Dar având aceeaşi finalitate ca şi Piteştiul “hard”: reeducarea prin spălarea creierelor, depersonalizarea, ruperea nodurilor etnice, batjocorirea Bisericii şi a Mântuitorului Iisus Hristos. Este Piteştiul după Piteşti.

Într-un articol din acest număr al revistei publicăm o mărturie de excepţie a unui om care a trecut prin iadul închisorii de la Piteşti, blândul Nicolae Purcărea. Acesta descrie supliciile îndurate de dânsul şi de către studenţii generaţiei sale în perioada Săptămânii Patimilor. Sunt experienţe halucinante, de înfruntare faţă către faţă a satanei. Şi cu toate torturile extreme la care a fost supus dânsul, şi alţii ca dânsul, la întrebarea şefului echipei de reeducatori, Ţurcanu, dacă mai există cineva care crede în Dumnezeu, ridică mâna. Sub spectrul reînceperii torturilor. Dar, iată că Dumnezeu a îngăduit breşe în acest mecanism satanic, pentru ca mărturisirea lui să fie o dovadă a Atotputerniciei lui Dumnezeu. Citind acest material despre Piteştiul “hard”, veţi observa sursa inspiraţiei Alinei Mungiu Pippidi, această nouă preoteasă a societăţii civile. Atât de asemănătoare cu vechea preoteasă a regimului ateu bolşevic, Ana Pauker.

În faţa atâtor atacuri împotriva fundamentelor noastre sufleteşti, ne-am hotărât să ne îndeplinim datoria noastră de creştini, de a-l mărturisi pe Hristos şi de a reacţiona împotriva atacurilor nedrepte îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Române.

Intreaga crestinatate il sarbatoreste, astazi, pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, numit in calendarul ortodox “purtatorul de biruinta”. S-a nascut in Capadocia, catre sfarsitul secolului al IV-lea, fiu al unor parinti crestini care l-au deprins din tinerete in dreapta credinta. Ramas fara tata de la o varsta frageda, se muta impreuna cu mama sa in Palestina, unde parintii sai aveau o mostenire. In timpul imparatului roman Diocletian (284-305), s-a inrolat in armata romana, unde a devenit in scurta vreme renumit pentru forta, priceperea si vitejia lui in lupta, incat a fost ridicat la rang de ofiter in garda imperiala.

Martir pentru Hristos

In anul 303, Diocletian a aprins prigoana impotriva crestinilor. Din anul 303 si pana la 313 (anul decretului de la Milan, prin care imparatul Constantin cel Mare a dat pace crestinilor), Biserica Crestina a trecut printr-o cutremuratoare incercare si o sangeroasa proba: crestinii au fost siliti sa aleaga, cu pretul vietii lor, intre zeii pagani si Hristos. Diocletian a emis un edict de persecutie a crestinilor, care a declansat un imens val de arestari, torturi, crime, toate sub lozinca imperiala “numele crestinilor sa fie sters”.

Cunoscand decretul de prigonire impotriva crestinilor, indata Gheorghe s-a infatisat singur inaintea imparatului Diocletian si, inaintea intregii curti imperiale, a marturisit deschis ca este crestin si ca intelege sa slujeasca in oastea imparatului, ca ucenic al lui Hristos.

Marxismul ca filosofie a istoriei al carei dinam e "lupta de clasa" si idealul marii revolutii proletare care ar aduce dupa sine o societate bazata pe socializarea "mijloacelor de productie" a disparut.

A fost Inlocuit de socializarea omului prin intermediul noii politii ideologice si a noilor tehnici de inginerie sociala. E un marxism "soft", o tastatura, nu un baros. In mod paradoxal, dupa cum liberalismul absorbise ceva din matricea Europei aristocratice in care s-a format, de exemplu responsabilitatea care face posibila libertatea, marxismul a imprumutat ceva din matricea Europei burgheze a secolului al XIX-lea, un anume simt al epicului, al istoriei, si o anume virilitate manifesta in cultul proletarului. Sau in barba profetica a lui Marx, mai patriarhala decat tacalia contopista a lui Lenin.

Incepand cu epoca postbelica, sub influenta Scolii de la Frankfurt, marxismul si-a lepadat caracterul pozitivist, mostenire a secolului XIX-lea, si a ramas numai ca nud impuls "umanist" anti-burghez, anti-crestin, anti-patriarhal. Teoreticienii marxisti au abandonat electoratul muncitoresc (prea patriarhal) si au trecut la edificarea emotiva a unei noi majoritati alcatuite din "minoritati" de tot soiul, de la feministe la imigranti musulmani, de la activisti multiculturalisti la militanti pentru gay rights. Sesizand metamorfoza marxismului din doctrina economico-politica populist-proletara in infuzie estetico-minoritara administrata populatiei albe, crestine si masculine de catre statul-terapeutic, Tony Kushner vorbea entuziast de un "socialism al pielii" pe care Ian Fleming il taxa drept "homintern".

Sub atacul noului marxism se afla nu o clasa sociala sau un sistem economic, ci orice lucru normal, intreaga tesatura socio-culturala a Europei traditionale, de la familie la literatura clasica sau religie, de la sarbatori sau obiceiuri traditionale la educatie. Tot ce e normal e, pentru noul marxism, "cripto-fascist", adica opresiv, misogin, xenofob, rasist si, in ultima instanta, patologic. Noii marxisti nu mai vor cucerirea revolutionara a puterii, ci rescrierea realitatii in folosul lor, nu mai vor exproprierea imobilelor, ci a normalitatii. Sub acest aspect de front global impotriva "fascismului burghez-crestin-heterosexual" - asortat perfect indiferentei marilor corporatii transnationale (in randul carora includ si UE) la specificul cultural, la etica responsabilitatii si la educatia discernamantului, marxismul e infloritor si stafia marxista e din ce in ce mai asemenea angelilor: de sex incert.CAt despre RomAnia, nu ma mira ca avem si noi marxistii nostri. La urma urmelor, Proudhon definea comunismul drept "conspiratia escrocilor impotriva oamenilor cinstiti".

Înalt prea sfinţitul Teofan este noul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, fiind votat de 32 de membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Membrii Sinodului au votat astfel succesorul patriarhiului Daniel la mitropolia Moldovei. Contracandidatul său în turul doi de scrutin a fost Preasfinţitul Casian, care a primit 13 voturi. Pentru scaunul vacant de arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei au candidat Preasfinţitul Ioan al Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Casian al Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Teofan, mitropolit al Olteniei, şi Preasfinţitul Calinic Botoşeneanu, episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Înscăunarea oficială a noului mitropolit al Modovei ar putea avea loc de Buna Vestire. ÎPS Teofan, pe numele de mirean Dumitru Savu, s-a născut la 19 octombrie 1959, în comuna Corbi, judeţul Argeş. În 1979 a terminat seminarul teologic din Craiova, după care a absolvit Institutul Teologic Universitar din Bucureşti. Este doctor în teologie, titlu luat la Paris. Din 1991, este episcop-vicar patriarhal, fiind responsabil de legătura Patriarhiei Române cu românii din diaspora. Arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei a fost desemnat în urmă cu opt ani. Scaunul de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei a rămas vacant după ce, în 12 septembrie 2007, ÎPS Daniel a fost validat în funcţia de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române ca urmare a mortii Patriarhului Teoctist. (A3)

Remarcam inceputul unui impliniri, si anume faptul ca, chiar si la trei ani de la solicitarea noastra, in sfarsit, odiosul Pact Ribbentrop - Molotov (Hitler-Stalin) va fi condamnat oficial. Presedintele Traian Basescu trebuie sa se astepte de acum incolo la atacul dezlantuit al agentilor de influenta ai Rusiei in Romania, care vor sari impotriva sa si a acestei condamnari. Civic Media si romanii ii vor fi alaturi. Este, poate, cel mai bun cadou de Craciun pentru fratii nostri din Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei, indepartati prin forta armelor bosevicilor de la trupul tarii mama. Dar nu si de la suflet.

LA MULTI ANI TUTUROR!

Credo.ro

“Trăim vremea unor deschideri apocaliptice, iar îndemnul ceresc la pace se cere mai treaz ca oricând”

Declaraţie de presă

Primul mesaj adresat nouă, oamenilor, de către îngerii care cântau deasupra Betleemului în noaptea naşterii lui Iisus sună astfel: „Pe pământ pace!” E vorba, în fapt, de relaţia dintre popoare. Ele sunt cele ce provoacă neastâmpărul istoriei prin foamea de putere şi setea de dominaţie, prin lăcomie, prin orgoliul şi iresponsabilitatea conducătorilor, prin neodihna de cuget a celor ce cred că neamurile nu-şi pot afirma identitatea decât bătându-se între ele. Îndemnul îngerilor este la pacea univesală.

Sămânţa răului însă a rodit chiar din lumea lor, a îngerilor, înainte de facerea lumii, prin răzvrătirea unuia dintre ei. Lucifier a căzut, dar coada lui sfredeleşte şi azi prin toate cotloanele pământului, trezeşte ură şi urneşte războaie. Şi totuşi, chiar războaiele au nişte norme de conduită şi anumite limite de combativitate, cum ar fi apărarea populaţiei civile prin interzicerea armelor chimice, bacteriologice sau nucleare. În ultimul timp însă a apărut un război care neagă orice fel de norme: terorismul. Dacă războiul de agresivitate e opera diavolului, terorismul – agresiv prin definiţie – e diavolul însuşi. Prin el trăim vremea unor deschideri apocaliptice, iar îndemnul ceresc la pace se cere mai treaz ca oricând.

Al doilea mesaj al îngerilor: …„între oameni bunăvoire!” se referă la relaţia dintre persoane sau grupuri sociale. Bunăvoirea nu este altceva decât îngăduinţă, deschidere către celălalt, credinţa că identitatea ta ca persoană sau grup se defineşte prin a celuilalt, că ai în tine destulă putere să-ţi păstrezi intactă credinţa religioasă fără să o dispreţuieşti pe a altora.

Totul începe de la familie şi de la cei şapte ani de-acasă. Aceasta este criza zilelor noastre. Piere sfinţenia căsătoriei, piere legătura dintre căsătorie şi naşterea de prunci, avem în faţă tot mai multe familii destrămate, copii lăsaţi de izbelişte – atunci când nu au fost ucişi înainte de a se naşte –, adolescenţă maculată, tinereţe incertă, căminul cultural înlocuit cu discoteca, guma de mestecat înlocuită cu drogul, cartea înlocuită cu televizorul, meciul de fotbal triumfător în pumni şi ciomege, pornografia cu drept de cetate în literatură, o lume în care indecenţa, vulgaritatea, parvenitismul şi corupţia devin instituţii ale binelui comun. Şi poate că am cădea în dezgust şi descurajare dacă nu am şti că răul şi binele convieţuiesc în una şi aceeaşi persoană, în unul şi acelaşi grup social, în unul şi acelaşi popor, că oriunde există şi reversul medaliei, adolescenţă binecrescută, tinereţe studioasă, nobleţe familială, responsabilitate obştească. Toate acestea însă se cer semnalate şi încurajate, atât prin instituţiile statului, cât – şi nu în ultimul rând – prin presă. În fapt, cele două mesaje ale îngerilor sunt două urări făcute omenirii, iar orice urare poartă în ea germenul speranţei. În duhul acestei speranţe de mai-bine le adresez tuturor cititorilor şi ascultătorilor mei salutarea: La mulţi ani!

Bartolomeu al Clujului

Crăciun 2007

SCRISOAREA PASTORALĂ de Crăciun a IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Când Domnul Hristos le-a amintit ucenicilor Săi că i se apropie patimile şi moartea, ei s’au întristat. Spre a-i duce însă cu gândul la învierea ce va urma, El le-a pus în faţă un exemplu din viaţa obişnuită a omului: „Femeia, când e să nască, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naşte copilul nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s’a născut om pe lume. Aşadar, şi voi sunteţi trişti acum, dar Eu iarăşi vă voi vedea şi inima voastră se va bucura şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi”. (1)

Iată deci o legătură directă între naştere şi înviere, ca şi cum pântecele mamei ar fi un mormânt în care s’a zămislit, se dospeşte şi biruie viaţa.

Şi iată de ce naşterea unui prunc iradiază bucurie nu doar în familia pe care o sporeşte, ci şi la vecini, la rude şi chiar în satul întreg, acolo unde încă se mai păstrează solidaritatea comunitară. Iar bucuria explodează în veselie atunci când pruncul primeşte baia naşterii celei de a doua, din apă şi din Duh(2), prin Taina Sfântului Botez. Ştim cu toţii ce înseamnă o cumetrie, ospăţul însoţit de daruri, cântece, jocuri şi voie bună. Dacă pruncul se naşte într’o curte domnească, din viţă regală sau imperială, şi mai ales dacă e băiat, sărbătoarea se desfăşoară la scară naţională. Suveranul are un moştenitor, evenimentul e vestit prin trompete, tobe şi fanfare, clopotele bat în plin, poporul se adună cântând şi jucând în faţa palatului, tatăl iese în balcon cu pruncul ridicat pe braţe, mulţimile aclamă, văzduhul vibrează.

Dragii mei, acum două mii şi şapte ani în Betleemul Iudeii Se năştea Fiul lui Dumnezeu, Regele regilor şi Împăratul împăraţilor, Mântuitorul lumii. Ştim că fusese zămislit de la Duhul Sfânt în pântecele Fecioarei Maria din Nazaret, ştim că Iudeea se afla pe teritoriul imperiului roman, ştim că cezarul poruncise un recensământ general pentru evidenţa populaţiei şi estimarea impozitelor, ştim că fiecare cetăţean trebuia să fie recenzat în localitatea de baştină a neamului său, ştim că Maria făcea parte din descendenţa betleemică a regelui David, ca şi Iosif, cel rânduit de Dumnezeu să-i legitimeze Pruncul ca stare civilă şi s’o ocrotească de ignoranţa oamenilor, ştim că amândoi au călătorit greu spre Betleem în timp ce Maria se afla în stare binecuvântată, ştim că tocmai atunci, la sosire, Mariei i-a venit vremea să nască.

de Mihai Eminescu

Colinde, colinde,

E vremea colindelor,

Caci ghiata se'ntinde

Asemeni oglinzilor.

Si tremura brazii

Miscand ramurelele,

Caci noaptea de azi-i

Cand scanteie stelele.

Se bucur copiii,

Copiii si fetele,

De dragul Mariei

Isi piaptana pletele...

De dragul Mariei

Si-al Mantuitorului

Luceste pe ceruri

O stea calatorului.

***

RUGACIUNE

de Mihai Eminescu

Nadejde si-ntarire

si zid de mantuire

pe tine castigandu-te,

ingenunchem rugandu-te:

de chinuri ce ne bantuie,

Marie, tu ne mantuie!

O, Sfanta Marie!

Tu, maica durerilor,

regina tariilor,

taria soliilor,

izvoru-ndurarilor

luceafar al marilor,

indura-te, pleaca-te,

nadejdea corabiei,

invingerea sabiei,

limanul sarmanilor

si soarele anilor,

balsamul ranitilor,

norocul iubitilor,

o, da-ne tarie,

Sfanta Marie!

Iisuse Hristoase,

de oameni iubitorule,

Mantuitorule,

izvor mantuirilor,

de acum si pururea

si-n vecii vecilor!

"Acum cîteva zile, un amic îmi propunea să facem un sondaj în presă: unde merge Teoctist, în Rai sau în Iad? După o săptămînă, nici nu mai e nevoie de aşa investiţie: ştim sigur că merge în uitare, tocmai pentru că n-a atins sufletul nimănui."

Lucian Mindruta, "Patriarhul Pittis", "Dilema Veche", Anul IV, nr.183, 13 august 2007

Patriarhul Teoctist a murit in urma cu exact sase luni pe patul de operatie al Clinicii de Urologie a Spitalului Fundeni in urma unei “interventii minore” de adenom de prostata, dupa cum a fost descrisa de medicii care l-au operat, dr chirurg Ioanel Sinescu si dr anestezist Dan Tulbure. In loc sa se intrebe care sunt exact cauzele mortii sale, unii ierarhi s-au invrednicit mai degraba sa sarbatoreasca trecerea Parintelui Teoctist la cele sfinte pentru a netezi calea alegerii unui nou Patriarh. In urma sesizarii Asociatiei Civic Media si a dezvaluirilor din presa s-au declansat trei anchete oficiale. Intre timp, autorii investigatiilor care au demonstrat existenta mai multe incalcari ale Codului de Deontologie Medicala si a prevederilor legale in vigoare au fost reclamati de catre Sinescu la Clubul Roman de Presa. Civic Media va prezinta azi stadiul cercetarilor in cazul Teoctist-Sinescu. Asteptam cu incredere rezultatul final al anchetelor asupra mortii regretatului PF Patriarh Teoctist. Dumnezeu sa-l odihneasca!

In urma investigatiilor presei, in special cele efectuate de ziarele Gardianul, Curentul si ZIUA, s-a descoperit ca medicul responsabil de internarea si operarea Patriarhului, dr Ioanel Sinescu, a mintit in mai multe circumstante, de la ora decesului Prea Fericitului Teoctist pana la interventiile efectuate si cauzele mortii.

Din acest motiv, acum, medicul Ioanel Sinescu s-a gandit sa acuze cele trei ziare si putinii ziaristi independenti de investigatie care au tratat cazul Teoctist, la Clubul Roman de Presa, inventand “o campanie de presa” impotriva sa. Aici, Cristian Tudor Popescu, in calitatea sa de sef al CRP, ar urma sa judece si sa dea un verdict in urma acuzelor formulat de Sinescu intr-o audiere desfasurata deja la sediul Clubului. Insa, CTP, seful CRP, s-a exprimat in mai multe randuri favorabil la adresa medicului Sinescu, inclusiv in momentele dezvaluirilor de presa din cele trei ziare citate, cu toate ca ziarul pe care il conduce nu desfasura o ancheta pe acest subiect pentru a se putea exprima la obiect. Cu alte cuvinte, s-a antepronuntat.

Insa, pe langa, “ancheta” CRP, se desfasoara alte trei investigatii, care se deruleaza cu incetinitorul si sunt supuse presiunilor sistemului relationar tributar trecutului si intarit in Romania post-1989. Intr-un stil deja devenit clasic, hotii striga hotii, acuzatii devin acuzatori si investigatorii investigati.

Pentru ca Noua Patriarhie nu se simtea prea interesata in aflarea adevarului asupra disparitiei subite a Intaistatatorului Bisericii, Asociatia Civic Media a depus o plangere penala in vederea elucidarii evenimentelor care au condus la moartea Patriarhului Teoctist. S-a declansat o ancheta penala, o alta a Ministerului Sanatatii si o a treia, realizata chiar de Colegiul Medicilor din a carui conducere face parte inclusiv dr Ioanel Sinescu.

Evident, decizia Comisiei de Jurisdictie Profesionala din cadrul Colegiului, condusa de un medic de la Caras Severin, dr Gheorghe Borcean, a emis o decizie transmisa public printr-un comunicat de presa, prin care seful sau direct pe linie de Colegiu, dr Ioanel Sinescu, este “spalat”. Decizia a fost trimisa Comisiei Superioare de Disciplina a Colegiului Medicilor din Romania care urmeaza sa se pronunte.

In vederea unei Hotarari drepte a Colegiului – care speram sa salveze demnitatea medicilor onesti din Romania – si in atentia Ministerului Sanatatii si a organelor judiciare, facem urmatoarele precizari, la patru luni de la inmormantarea Patriarhului Teoctist, mentionand ca suntem in posesia mai multor alte date concrete.

Ce nu a putut musamaliza Comisia CMR

Comisia de Jurisdictie a Colegiului Medicilor din Romania nu a putut musamaliza una dintre acuzele semnalate de presa, un fapt grav ascuns de medicul Ioanel Sinescu, si anume: Patriarhul a fost operat de doua ori, nu o data, asa cum declara presei dr. Sinescu. Prima interventie a fost endoscopica, iar cea de-a doua, a fost o operatie deschisa, cauzata de hemoragia care s-a declansat dupa interventia initiala. De asemenea, PF Teoctist a suferit doua anestezii generale in mai putin de trei ore. Conform concluziilor Comisiei de Jurisdictie a CMR, prima interventie a durat 50 de minute. Dupa operatie, pacientul si-ar fi revenit si ar fi cooperat cu medicii. Dupa putin timp, Patriarhul a inceput sa sangereze atat prin tuse cat si, direct, prin sonda. Medicii l-au dus din nou in sala si au decis sa intervina prin operatie deschisa. Patriarhul ar fi facut stop cardiac, iar resuscitarea nu a mai avut efect. Cauzele, conform primei Comisii, ar fi fost datorate “morbiditatii” pacientului. Comisia de Jurisdictie mai considera ca “doi dintre cei mai galonati” exponenti ai medicinei romanesti au fost acuzati injust ca urmare a declaratiilor medicului personal al Patriarhului, timp de 21 de ani, prof dr Nicolae Ursea. Cu toate acestea, medicul Ursea NU A FOST audiat de Comisiei.

Articole incalcate, precedente periculoase

Dincolo de verdictul foarte previzibil in cazul Sinescu, reprezentantii Colegiului Medicilor din Romania au creat un precedent extrem de periculos. Si asta pentru ca toate incalcarile de legi in interventia chirurgicala si moartea Patriarhului au fost gasite absolut normale de catre Comisia de Jurisdictie a CMR. Semnalul dat de organismul profesional al doctorilor a fost ca respectarea actelor normative in vigoare este absolut optionala. Cu toate acestea, de atunci, alti medici au fost sanctionati pentru aceleasi abateri pe care presa le-a constatat si in cazul Teoctist. DETALII si COMUNICATUL COLEGIULUI MEDICILOR, MAI JOS.

Articolul 649 din Legea 95/2006 prevede ca, pentru a fi supus la metode de tratament cu potential risc, pacientului trebuie sa i se solicite acordul scris.

Legea nr. 46/2003, a drepturilor pacientului, stipuleaza ca toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar si dupa decesul acestuia.

Potrivit Legii nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane, imbalsamarea se face la 24 de ore de la constatarea decesului, iar autopsia in cazul in care decesul survine in spital este obligatorie.

Ordinul nr. 1134/C/ 25.2000, care reprezinta o norma obligatorie comuna a Ministerului Justitiei si a Ministerului Sanatatii, prevede ca orice deces care survine in urma unei interventii chirurgicale este considerat „moarte suspecta“, iar conducerea unitatii medicale este obligata sa sesizeze organele de urmarire penala.

Conform regulamentului de ordine interioara a Institutului Fundeni, medicii au obligatia sa anunte conducerea spitalului despre internarea unor personalitati publice si a inaltilor functionari publici.

In Legea 95/2006 se stipuleaza ca internarea in spital si interventiile chirurgicale se fac in baza unei trimiteri de la medicul de familie. Doar in cazul urgentelor biletul de trimitere nu mai este necesar.

Codul deontologic, interpretat dupa ureche

Secretarul general al Colegiului Medicilor din Romania, prof.dr. Vasile Astarastoae, a declarat ziarului Gardianul ca CMR judeca toate cazurile doar dupa Codul de Deontologie Medicala, si nu dupa legile existente. “Consimtamantul scris este prevazut doar la capitolul «malpraxis» din Legea 95/2006. Oricum, CMR a analizat cazul dupa Codul Deontologic. Doar Politia si Procuratura pot face expertiza medico-legala asupra cazului”, ne-a precizat prof.dr. Astarastoae. Insa, chiar in Codul de Deontologie Medicala este prevazut ca “secretul medical este obligatoriu”. “Face obiectul secretului profesional tot ceea ce medicul, in timpul exercitarii profesiei sale, a aflat direct sau indirect in legatura cu viata intima a bolnavului, precum si probleme de diagnostic, pronostic si tratament. Secretul profesional persista si dupa terminarea tratamentului sau moartea pacientului”, se arata in Codul de Deontologie Medicala. Or, dr Ioanel Sinescu a divulgat secretul medical al pacientului in mod public, in numeroase aparitii TV si, in mod concret, in cotidianul Adevarul unde, in cadrul unui interviu acordat ziarului, a publicat inclusiv FISA MEDICALA a Patriarhului, cu toate ca pana si familia Patriarhului prezenta la Fundeni nu a primit aprobarea pentru a intra in posesia acesteia. Totodata, acelasi Cod prevede ca “pentru orice interventie medicala diagnosticata sau terapeutica este necesar consimtamantul informat al pacientului” si ca acest consimtamant “va fi exprimat in conditiile legii”.

Standarde duble: medic sanctionat pentru aceleasi abateri ca Sinescu

Recent, intr-un caz identic cu cel al doctorului Sinescu, Colegiul Medicilor a dat un verdict diferit. Un chirurg din Bucuresti a fost sanctionat cu mustrare cand a efectuat operatia fara a cere consimtamantul familiei pacientului. Profesorul Ionel Sinescu, prorector si reprezentant al Bucurestiului in Consiliul National al CMR, nu a primit nicio sanctiune in cazul Teoctist, desi nu a luat in scris consimtamantul Patriarhului, care a decedat in timpul unei interventii la Spitalul Fundeni. Comisia de Jurisdictie a Colegiului din Bucuresti, ca si cea a forului profesional de la nivel national, a considerat ca, daca i s-ar fi cerut consimtamantul scris, Teoctist ar fi apelat la alt medic.

Dr. Nicolae Galie, de la Institutul de Pneumoftiziologie «Marius Nasta», nu a cerut consimtamantul pentru interventia chirurgicala a unui pacient, care ulterior a decedat. Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor Bucuresti (CMB) a decis sanctionarea medicului cu mustrare pentru incalcarea codului deontologic. Este vorba despre decizia nr. 406 din 31.03.2004, semnata de presedintele Comisiei, prof. dr. Ioan Lascar, de 5 membri si contrasemnata de presedintele CMB, prof. dr. Sorin Oprescu, acelasi care incerca sa induca in eroare organele de ancheta in cazul Teoctist afirmand ca nu exista o interventie deschisa asupra Patriarhului si ca urma de operatie ii apartine din trecutul Patriarhului.

Mai mult, doctorului Nicolae Galie i s-a retras calitatea de membru al Colegiului pe motiv ca „a sfidat“ Comisia de Disciplina.

Aceeasi problema a lipsei consimtamantului a fost ridicata si in cazul mortii Patriarhului Teoctist, operat de medicul Ionel Sinescu. Numai ca acesta are calitatea de reprezentant al Capitalei in Consiliul National al CMR si este lider in asociatia urologilor, asa ca nu a primit nicio sanctiune din partea colegilor sai. In cazul Sinescu, Colegiul a sarit in ajutorul medicului. Presedintele CMB, Sorin Oprescu, s-a antepronuntat si, cu toate ca nu era in tara, sustinea ca a fost luat un consimtamant verbal de la Patriarh. Medicul Ionel Sinescu considera ca faptul ca a fost recomandat de medicii din Germania si ca Teoctist a apelat la el are valoarea unui consimtamant verbal. Ziarul ZIUA a demontat si aceasta minciuna prin declaratia directa a Mitropolitului Serafim al Germaniei: Sinescu nu a fost recomanta de nici o clinica din Germania.

Conducerea CMB nu a vrut sa comenteze neconcordantele dintre cele doua decizii pe motiv ca intre 26 si 29 noiembrie sunt alegeri pentru Consiliul Municipal, Adunarea Generala Nationala si Comisia de Cenzori.

Moartea vine prin Plavix

Expertii care au analizat cazul Teoctist erau specialisti in chirurgie urologica (deci erau subordonati in ARU doctorului Sinescu) si ATI (societate condusa de celalalt medic implicat in operatie, respectiv prof. Tulbure). Acestia au ajuns la concluzia ca au procedat foarte corect. Totodata, opinia unanima a Comisiei de Jurisdictie a Colegiului Medicilor din Romania a fost ca dr. Sinescu si dr. Tulbure „nu se fac vinovati prin actele lor medicale, prin omisiuni sau prin pasivitate si nici prin excese de decesul pacientului lor. Decesul a survenit in urma acumularii unui numar de factori generali si locali, specifici si nespecifici, la un organism cu polimorbiditati severe legate de varsta si de riscurile inerente unanim acceptate in aceasta situatie“, se arata in comunicatul CMR.

Insa poate cea mai grava “lacuna” a Comisiei de Jurisdictie este legata de folosirea Plavixului, medicament puternic anti-coagulant care nu i-a fost suprimat Patriarhului inainte de operatie, complet contraindicat in cazul unui interventii de aceasta natura.

Rezumatul Caracteristicilor Produsului se gaseste la Agentia Nationala a Medicamentului si face parte din dosarul de inregistrare a produsului in Romania.

La litera “f” a acestuia se scrie foarte clar ca "in cazul in care pacientul urmeaza sa fie supus unei interventii chirurgicale programate, iar efectul antiagregant plachetar nu este necesar, tratamentul cu Plavix trebuie intrerupt cu 7 zile inainte de interventie".

In ceea ce priveste anestezia generala, "aceasta este interzisa la pacientii de peste 75 ani care au probleme cardio-vasculare". Or, Patriarhul Teoctist facea tratament cu Plavix pentru efectul antitrombotic pe vasele coronare.

Deci, doua erori ale medicilor care l-au operat se pot dovedi foarte usor numai pe baza diagnosticului de insuficienta cardiaca – invocat de presedintele Comisiei de Jurisdictie a CMR - si a citirii prospectelor, respectiv rezumatelor caracteristicilor produselor unor medicamente.

FISA Patriarhului oferita de Sinescu ziarului "Adevarul", incalcand Codul Deontologic

Cititi mai jos FILMUL MORTII PATRIARHULUI si cateva intrebari care-si asteapta raspunsul:

In noaptea de miercuri spre joi, 22 noiembrie, in jurul orei 02.00, a trecut la Domnul si Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan, de la Sihastria. Dupa o lunga si foarte grea suferinta, un alt mare duhovnic si carturar al Bisericii Ortodoxe ne lasa mai singuri aici. Dar nu ne indoim ca va spori ceata de dincolo a rugatorilor si mijlocitorilor pentru iertarea pacatelor noastre, transmite rostonline.org. Parintele Ioanichie a fost ca un toiag pentru Parintele Cleopa. Pentru faptele sale duhovnicesti de dreaptacredinta a fost persecutat ani indelungati de catre Mitropolitul Moldovei, actualul Patriarh Daniel. Parintele Ioanichie va fi inmormantat sambata, 24 noiembrie, la Sihastria. Sambata are loc si parastasul Parintelui Calciu, la manastirea Petru Voda, unde, in urma cu un an, tot actualul Patriarh se impotrivea ca marturisitorul anticomunist sa fie inmormantat.

Parintele Ioanichie Balan - Cuvant catre tineri

Parintele Ioanichie Balan - Despre Manastirea Sihastria

Parintele Ioanichie Balan - Despre Romania

Calugarul

de Arhimandrit Ioanichie Balan

Iubite frate muritor,

Pe 21 noiembrie s-a implinit un an de cand bunul Parinte Gheorghe Calciu s-a mutat in Imparatia lui Dumnezeu. Pe 23 noiembrie, duhovnicul detinutilor politici si al tinerilor anticomunisti ar fi implinit 82 de ani. Parintele, care era si presedintele de onoare al Asociatiei 15 Noiembrie 1987, ramane un simbol al rezistentei si biruintei in fata diavolului comunist, cu multiplele sale fete, de la experimentul satanic al Fenomenului Pitesti la stergerea identitatilor nationale prin planuri internationaliste. Portalul ortodox Razbointrucuvant.ro si-a propus sa-i cinsteasca memoria prin publicarea, zilnic, a unei pagini esentiale din cartea-eveniment "Viata parintelui Gheorghe Calciu" recent aparuta la Editura Christiana.

Parintele Gheorghe Calciu, inchis in mai multe randuri de comunisti si eliberat numai la presiunile conducerii Statelor Unite ale Americii, ramane un martir marturisitor ce va intra negresit in galeria sfintilor Ortodoxiei romanesti.

NOU CUVANT CATRE TINERI

Cine ti L-a furat pe Dumnezeu?

O zi intr-un minut la manastire

Ne vorbeste Parintele Cleopa - Dumnezeu sa-l aiba la dreapta sa!

Ne vorbeste Parintele Ioanichie Balan: "Daca mergem pe drumul sfintilor, Romania nu va pieri!"

Ne vorbeste Parintele Arsenie Papacioc

Ne vorbeste Parintele Ilarion Argatu

Ne vorbeste Parintele Iustin

Parintele Galeriu - Ne spune Iisus...

Cititi mai jos un Studiu introductiv aparut in lucrarea "Martiri pentru Hristos din Romania, in perioada regimului comunist" - in care sunt incluse biografiile si imprejurarile martiriului a 240 de crestini, dintre care 207 au fost ortodocsi, 30 romano-catolici si 4 evanghelici. Majoritatea acestora au fost clerici (episcopi si preoti), profesori de teologie, avocati, tarani, comercianti si studenti.

La initiativa profesorilor de Religie din judetul Valcea si in spiritul Condamnarii regimului comunist de catre presedintele Romaniei, Traian Basescu, remitem Ministerului Educatie si Cercetarii si Parlamentului Romaniei urmatorul Memoriu privind eliminarea reminescentelor marxist-comuniste din Invatamantul Romanesc. Este un Apel la care s-au raliat imediat Federatia Educatiei Nationale, Asociatia Provita Media, Asociatia pentru Cultura si Educatie Sfantul Daniil Sihastrul, Asociatia Crestin-Ortodoxa Pro-vita pentru nascuri si nenascuti, filiala Bucuresti, Asociatia Studentilor Crestin Ortodocsi din Romania, ProComunitate – Centrul pentru Studii si Dezvoltare Comunitara, Seniorii Ligii Studentilor. Asteptam alte sustineri la adresa pentru a le transmite in continuare Minsterului Educatiei si Cercetarii si Comisiilor de resort din Parlamentul Romaniei.

Domnului Ministru al Educaţiei şi Cercetării,

Instaurarea regimului comunist în ţara noastră a determinat subordonarea învăţământului concepţiei marxiste referitoare la materie şi la evoluţia societăţii. Reforma învăţământului din 1948 a însemnat eliminarea religiei dintre disciplinele de învăţământ, educaţia religioasă urmând să fie realizată exclusiv în cadrul lăcaşului de cult.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Lupta pentru icoană a fost lupta pentru Faţa luminoasă a lui Hristos, pe care este rezumată întreaga credinţă şi viaţă creştină, întreaga Ortodoxie. Biruinţa smerită prin martiriu şi mărturie a sfintelor icoane în Bizanţ a fost triumful Ortodoxiei asupra iconoclasmului secularizator al Imperiului bizantin. În epoca noastră, locul ideologiilor totalitare a fost luat de alte forme subtile de rătăcire a persoanei umane, de la adevărul credinţei. În numele unui respect pentru om, greşit înţeles, după 17 ani de la căderea comunismului, vedem cu durere că şi la noi Ortodoxia şi icoanele ei redevin ţinta unor atacuri nedrepte. O arată cele două campanii agresive din toamna anului 2006 pentru eliminarea orei de religie din învăţământul public, precum şi a icoanelor din şcoli. Un nou iconoclasm încearcă să-L alunge pe Hristos din conştiinţa publică, să-i priveze pe copii de învăţarea dreptei credinţe şi de contemplarea Feţei Lui divino-umane. Prezenţa icoanelor în şcoli depăşeşte rolul de mijloc didactic intuitiv pe care îl poate avea la ora de religie, ele fiind imagini sfinte şi sfinţitoare care oferă autoritate divină în formarea intelectuală şi spirituală a tinerei generaţii.

Spre sfarsitul lunii ianuarie, am urmarit intr-o noapte, in reluare, o editie a emisiunii TVR "Universul credintei" continand un documentar consacrat Evangheliei lui Iuda, sireata si falsa alternativa la Evangheliile canonice lansata pe piata vizualului de National Geografic.