|
Written by Admin
|
|
Jan 29, 2008 at 03:28 AM |
 Inapoi la listele negre. Din putul gandirii totalitariste a intelectualului rosu Mircea Mihăieş (care, desi e vicepresedinte la ICR, ii fura din creatiile lui Corneliu Vadim Tudor fara a-i plati drepturi de autor - vezi "Ciripoi") - Evenimentul Zilei - Luni, 28 Ianuarie
În ultimii ani, ziarul „Ziua“ a devenit echivalentul vechilor publicaţii de inspiraţie şi obedienţă securistă, „Săptămâna“ şi „Luceafărul“.
Lucrurile n-au stat întotdeauna aşa. Au existat intervale când puteai citi în ziar articole pline de substanţă, anchete spectaculoase, comentarii inteligente. Sorin Roşca Stănescu nu s-a scumpit la grăunţe şi a băgat adânc mâna în buzunar pentru a-şi atrage o serie de colaboratori talentaţi sau măcar cu nume. Plătiţi regeşte, aceştia au preferat să ignore că, atunci când rămâi multă vreme într-o încăpere urât mirositoare, duhoarea îţi pătrunde în textura pielii. Mai rău - că ea nu mai iese niciodată.
Exact asta s-a întâmplat în momentul când, scos din minţi, Sorin Roşca Stănescu (pentru bloggeri, Ciripoi) şi-a împins ziarul pe una dintre cele mai respingătoare pante pe care se poate angaja o publicaţie: a atacului grobian la persoană, a calomniei neruşinate şi a minciunii strigătoare la cer. Exact ca pe vremea lui Ceauşescu, adversarii ideilor şefului gazetei au fost terfeliţi cu o violenţă care a atins cote patologice. N-am să mă refer la campaniile în favoarea clientelei politice a ziarului.
Relevantă este atitudinea resentimentară, încărcată de ură împotriva unora dintre cei mai respectaţi lideri ai societăţii civile. În primul cerc infernal, cot la cot cu Ciripoi, o serie de no-names precum Roncea, Spânu, Alexe, Damian sau Iordache (plus mercenarii întâmplă tori) au declanşat un veritabil război al denunţurilor calomnioase, minciunilor şi urii animalice împotriva unor Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Andrei Pleşu, Vladimir Tismăneanu. Vegheat de la o oarecare distanţă, acest miez tare e susţinut cu insinuări, sugestii sau ruşinoase jubilaţii de un al doilea cerc - cel al intelectualilor ajunşi în buzunarul de la spate al lui Roşca Stănescu.
Adunătura e pestriţă, dar adusă la acelaşi numitor de neputinţă şi resentiment: de la perdanţi în jocul pentru putere, precum Zoe Petre şi Adrian Severin, la pontifi ai „corectitudinii politice“, ce aplaudă slinos acţiunile guvernamentale, din categoria Ion Bogdan Lefter, la pălmaşi impenitenţi ai becalismului, ca Dan Pavel. Să fii scriitor de talia unor Ioan Groşan, Bedros Horasangian ori Eugen Simion şi să accepţi „patronajul de onoare“ al turnătorului de cea mai respingătoare formulă, Bălăceanu-Stolnici, e, totuşi, prea mult!
Momentele paroxistice ale campaniilor ziarului „Ziua“ se leagă de activitatea Comisiei „Tismăneanu“
şi de prezentarea în parlament de către Traian Băsescu a actului de condamnare politică a comunismului din România. S-a văzut atunci, cu o limpezime de cristal, cine vrea cu adevărat să se despartă de comunism şi cine continuă să joace cartea murdară a Securităţii chiar la două decenii după ce demonii bolşevici par să fi bătut în retragere.
Roşca Stănescu a instrumentat o campanie isterică pentru că, pe de o parte, îl mâna ura patologică faţă de şeful statului, iar pe de alta pentru că a fost el însuşi un susţinător, prin colaborarea directă şi remunerată, al sistemului represiv comunist. Nu încape nicio îndoială: turnătorul cu dublu pseudonim, H15/Deleanu, era plătit de Securitate. O spune, cu subiect şi predicat, el însuşi, când admite că „am primit şi bani, dar pentru deplasările făcute“.
Va să zică, Securitatea era un fel de ghişeu de turism, unde te prezentai şi ţi se „decontau“ cheltuielile pentru a merge la schi! Nu, Securitatea, ca orice instituţie, „deconta“ doar activităţ ile desfăşurate în favoarea şi la ordinul său. Cât de util va fi fost turnă torul Ciripoi în instaurarea „destinderii europene“ se poate deduce din pasiunea sa de piroman jurnalistic, din tensiunile „dezamorsate“ de el în fruntea ziarului „Ziua“: campanii de denigrare, scenarii elucubrante, procese de intenţie.
Aceasta e moştenirea preluată de noua conducere a ziarului „Ziua“. Aceştia sunt şi colaboratorii externi ai ziarului, oameni care se iluzionează că onorabilitatea de-anţărţ se reproduce de la sine în perpetuitate. Plecarea lui Roşca Stănescu poate fi un lucru bun pentru ziarul „Ziua“, chiar dacă Ciripoi va continua să-şi publice editorialele indigeste, scremute, în care simţi că pana şi gândirea nu pot ţine pasul cu gâlgâiala de ură din cerebelul individului. Probabil că acţionariatul e revoltat de fundătura economică şi morală în care a intrat ziarul.
Continuând pe aceeaşi linie, cu aceiaşi oameni, e doar o chestiune de timp - probabil, câteva luni - până când tirajul penibil de astăzi va atinge cota zero. În urmă cu vreun an, le-am transmis intelectualilor adunaţi ciorchine în jurul lui Ciripoi un sfat prietenesc. Din păcate pentru ei, între onoare şi casierie, au ales să se înfrupte din banii oferiţi cu binecunoscutul său rânjet de Roşca - H15 - Deleanu. Să le fie de bine!
Ura obsesiva a lui Mihaiesi
SENATUL EVZ: Gladiatorii de gumă
Evenimentul Zilei - Luni, 07 Ianuarie
Mircea Mihaieş:"Şontâc-şontâc, am depăşit faza în care, deşi tocmai ieşiserăm din comunism, România continua să lupte cu... fascismul."
Tonul era dat de prea-versatul Iliescu şi echipa sa de intelectuali-securişti. Mari meşteri în diversiuni, respectivii descopereau peste tot legionari şi nazişti: în Piaţa Universităţii, în mediile intelectuale, în partidele istorice, în presă, în GDS. Oricine îndrăznea să spună că ţara a fost dusă în ruină de comunişti era trecut pe răbojul „duşmanilor progresului“ şi terfelit în documente denunţătoare trimise urgent cercurilor stângiste din Occident.
Asta, desigur, atunci când nu erau chemaţi minerii ori lăsaţi să-şi facă treaba securiştii. De-o vreme, văzând că gluma se îngroaşă, lucrurile s-au schimbat. După baletul mecanic - executat cam împleticit, ce-i drept - al lui Emil Constantinescu (nici să-l fi ales ei, comunisto-securiştii nu-şi puteau dori un preşedinte mai naiv, fanfaron şi ineficace!), Traian Băsescu s-a hotărât să pună degetul pe rană.
Doamne, şi ce puroi a ieşit! De la huliganismul agresiv al lui Vadim, ce purta pancarte insultătoare şi fluiera din toţi rărunchii în parlament, la campaniile nesfârşite duse prin publicaţii gen „România Mare“, „Tricolorul“, „Ziua“ ori organizaţii stranii precum Civic Media, cei vizaţi au ieşit la atac. Deşi s-au îmbogăţit cum nici nu visau pe vremea lui Ceauşescu, mulţi dintre apărătorii de ultimă oră ai comunismului par să reprezinte orice ideologie, numai „umanismul socialist“ nu.
Raportul „Tismăneanu“, pe baza căruia Traian Băsescu şi-a redactat documentul de condamnare a dictaturii comuniste din România, a ajuns calul de bătaie al reacţionarilor de tot soiul. De la mardeiaşii din presă la partidele nostalgic-resentimentare, până la Biserica Ortodoxă, o pletoră de „vigilenţi“ uniţi de spaime comune a sărit cu extinctorul pe flacăra mistuitoare reprezentată de această extraordinară oglindă pusă în faţa societăţii româneşti. În fond, Raportul e doar un studiu care arată ce s-a întâmplat vreme de cincizeci de ani în România.
|
|
Last Updated ( Feb 02, 2008 at 09:34 AM )
|
|
Read more...
|
|
|
Written by Administrator
|
|
Feb 02, 2008 at 12:00 AM |
|
Traian Basescu s-a duelat cu extremismul maghiar la Bruxelles *
Vartejul Kosovo absoarbe Romania
 Un articol scris de analistul de politica internationala Corneliu Vlad, la vremea respectiva, este de extrema actualitate astazi. Il prezentam integral mai jos.
Prin bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei, „legitimate" de reuniunea NATO de la Washington, Noua Ordine Mondiala incepe sa devina dintr-un concept mai degraba vag formulat o realitate care, treptat, prinde contur. Kosovo pare sa aiba tristul privilegiu de a marca precis momentul intrarii omenirii intr-o noua etapa a istoriei sale.
Principii ale relatiilor dintre state considerate pana mai ieri de catre toti ca fiind intangibile, imuabile si prioritare (integritatea teritoriala, nerecurgerea la forta, neamestecul in treburile interne, dreptul fiecarui popor de a decide asupra propriei dezvoltari etc) sunt acum privite drept caduce, anacronice, ori numai subordonate altor principii (respectarea drepturilor omului, dreptul la ingerinta in treburile altor state etc).
Soarta ONU incepe sa semene tot mai mult cu cea a Ligii Natiunilor din perioada agoniei sale, rolul si atributiile ei tinzand sa fie asumate, din proprie initiativa, de NATO.
NATO insasi nu mai este organizatia defensiva a carei ratiune de a fi consta in apararea mutuala a intereselor statelor membre pe teritoriul insumat al acestor state.
Daca nici principii unanim acceptate, nici institutii cu vocatie universala unanim respectate nu mai pot fi ceea ce au fost, nici relatiile dintre state nu vor mai putea ramane ca pana acum. Clivajul dintre etnii, religii, ideologii ia forme brutale, sangeroase. Morala este exclusa cu dezinvoltura din conduita pe plan extern a statelor, iar aliante traditionale solide incep sa dea semne de disfunctionalitate. Incepand cu insasi Alianta Atlantica. „In Iugoslavia, NATO bombardeaza de fapt edificiul integrarii europene, moneda euro" - consemneaza saptamanalul francez L’Express opinia (cinica?) a unui fost agent KGB.
Perspectivele luminoase ale Noii Ordini Mondiale, evocate de summitul de la Washington, sunt, din pacate, mai putin vizibile. Asa cum era nucleara a debutat cu bombardamentele de la Hiroshima si Nagasaki, si nu cu o performanta binefacatoare a atomului pasnic, asa cum tranzitia de la comunism la capitalism a inceput prin efectele palpabile ale somajului, inflatiei, inegalitatilor sociale, pauperizarii in masa, nasterea Noii Ordini Mondiale este harazita parca sa se produca in sange, lacrimi, neincredere si nesiguranta generala.
Sa speram ca aceasta prima pagina a noului capitol din istoria lumii va fi intoarsa cat mai repede sau inlocuita printr-o erata, pentru ca inceputul secolului si mileniului sa fie si primul, adevaratul capitol initial al noii deveniri benefice a societatii omenesti.
Azi, Kosovo. Maine, Voivodina?
Va avea fosta provincie autonoma Voivodina soarta fostei provincii autonome Kosovo, ambele componente teritoriale ale Republicii Serbia din cadrul Republicii Federale Iugoslavia? Cate asemanari indreptatesc, cate deosebiri dezmint un destin kosovar la indigo pentru Voivodina?
Ambele, deci, au beneficiat de un statut autonom in cadrul RS Serbia, parte a RSFI, de pe vremea si din partea lui Tito. Ambele au fost decazute din acest statut, care le-a fost conferit pentru ca au minoritati etnice semnificative, de catre Slobodan Milosevici, dupa adoptarea noii Constitutii a Iugoslaviei, in 1991. Si in ambele cazuri, minoritatile si-au pierdut drepturi la care ajunsesera cu greu. In ambele situatii, minoritati importante traiesc in vecinatatea unor state in care conationalii lor isi au propriul stat national. Albanezii din Kosovo dincoace de frontiera iugoslava cu Albania, in Voivodina, ungurii dincoace de cea cu Ungaria. Nici kosovarii albanezi, nici voivodinii maghiari nu sunt multumiti de privarea brutala de drepturile lor de catre actualul regim federal de la Belgrad. Dar sunt nemultumiti in grade diferite, caci au fost afectati in mod diferit si au reactionat/ reactioneaza in mod diferit.
 Si acum, sa intram pe taramul diferentelor. In Kosovo, albanezii reprezinta 90% din totalul populatiei. Sunt majoritari. In Voivodina, maghiarii sunt circa 20% din totalul locuitorilor. Nu au nici majoritate simpla. In Kosovo, celelalte minoritati, inclusiv cea vlaha/romana reprezinta un procent minim. In Voivodina, celelalte minoritati decat cea maghiara (slovaca, romana, ruteana etc) nu sunt chiar neglijabile, ca procentaj din totalul populatiei.
Voivodina este situata pe harta in partea exact opusa locului geografic in care se afla Kosovo. Dar raidurile de bombardament asupra Voivodinei par sensibil egale ca intensitate. Si ca distrugeri provocate. Poduri peste Dunare, artere de comunicatie, cladiri, rafinarii, intreprinderi petrochimice - toate, tinte ochite, lovite, distruse. Nopti iluminate apocaliptic de incendii, zile invaluite intr-un fum greu, inecacios, toxic.
Un simbol bombardat |
|
Last Updated ( Feb 02, 2008 at 09:44 AM )
|
|
Read more...
|
|
|
Written by Administrator
|
|
Jan 14, 2008 at 04:18 PM |
 1 Glob minus, 0 Oscar Juriul Academiei Americane de Film (Academy of Motion Pictures Arts and Sciences) a facut chiar de ziua lui Eminescu, 15 ianuarie, o selectie preliminara a celor 63 de pelicule propuse pentru categoria “ Cel mai bun film strain”. Au fost alese noua filme printre care NU se numara “ 4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, transmite HotNews. Oamenii de bun simt, cineastii si scenaristii romani au salutat zilele trecute faptul ca filmul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", al lui Cristian Mungiu, nu a primit Globul de Aur pentru cel mai bun film strain, ce a revenit productiei "The Diving Bell and the Butterfly", de Julian Schnabel, favoritul principal al Festivalului de Film de la Cannes. Premiul “Globul de Aur” a fost anuntat duminica, 13 ianuarie, la Los Angeles, de Asociatia Presei Straine de la Hollywood, transmite CNN. Tot pe 13 ianuarie s-a hotarat ca pretentiile cuplului Vladimir Tismaneanu-Sorin Iliesiu de a primi finantare de la Centrul National al Cinematografiei, pentru transpunerea “celebrei” carti a lui Tismaneanu "Stalinism pentru eternitate", au fost respinse. Iliesiu este cunoscut pentru numeroase productii de propaganda comunista.
Filmul lui Mungiu nu a fost inclus nici printre filmele nominalizate la editia de anul acesta a premiilor BAFTA, ale Academiei Britanice de Film si Televiziune, pentru film in alta limba decat engleza. Potrivit BBC, pe lista filmelor nominalizate pentru premiul BAFTA la categoria "cel mai bun film intr-o alta limba decat engleza" au fost incluse: "Lust, Caution", de Ang Lee, "La vie en rose", de Olivier Dahan, "The Diving Bell and the Butterfly", de Julian Schnabel, "The Kite Runner", de Marc Forster, si "Viata altora" de Florian Henckel von Donnersmarck, castigator al premiului Oscar pentru film strain in 2007. Ceremonia de decernare a premiilor BAFTA va avea loc pe 10 februarie, la Royal Opera House, Londra. Filmul lui Mungiu nu a fost luat in seama nici la Festivalul de Film de la Venetia, cel mai vechi festival din lume, considerat de unii critici ca fiind si cel mai bun. Prestigiosul festival atribuie celui mai apreciat film trofeul Golden Lion. De mentionat ca la Cannes, Mungiu a tinut sa multumeasca public “celor care au facut posibil ca fimul sa castige in competitie”.
 Omul cu carnetelul rosu, la UMF
Considerat “un film sordid si plin de vorbarie”, “432” a fost desfiintat de cotidianul oficial al Vaticanului “Osservatore Romano” si de organizatia franceza Choisir la Vie. Cronicile originale, mesajele scriitorului Dan Mihu, autor dupa care Mungiu a copiat la greu in scenariul sau - cu toate cenzurate in presa de Dambovita – ca si alte detalii despre actiunile “culturale” ale familiei Mungiu, mai jos.
Motto: Experta in cinematografie Ada Rosetti considera ca presa romaneasca ar trebui sa boicoteze materialul aparut in “Osservatore Romano” nescriind nimic despre el. - “Cotidianul”, in campanie pentru Mungiu
“Nu sunt critic de film, nu am studii de critică de film, nu sunt nimic altceva decât un om căruia îi plac filmele”. - Ada Rosetti, intr-un interviu din “Adevarul”
L’OSSERVATORE ROMANO 
n. 192 del 25 august 2007 p. 3
Lanterna magica
“4 luni, 3 saptamani si 2 zile”
Si avortul devine spectacol intr-un film sordid si plin de vorbarie
Filmul, sordid si plin de vorbarie, este construit pentru a aduce pe ecran, la finele a aproape doua ore de monotonie, un fetus, sau un copil de cinci luni, aratat cu ostentatie pe pavimentul unei bai. Acum, dupa ce supra utilizatele scene de sex au epuizat potentialul de atractie, o noua 'lovitura sub centura' i-a fost administrata demnitatii spectatorului, o data cu acest film premiat cu Palmes d'Or la ultimul festival de la Cannes: semn dramatic al salbaticiei actuale, personale sau colective, a constiintelor, mai mult decait o alegere estetica fictiva.
Se vorbeste si se scrie cu dezinvoltura de fetusi (si de astazi se pot vedea) ca si cum ar fi lucruri, obiecte, si nu fiinte umane, chemati la viata pentru ca apoi sa fi martirizati, ucisi si aruncati la gunoi. In filmul in cauza, practicantul masacrului (care, in locul banilor pretinde sa fie platit in natura) ajunge ca, inainte de a face interventia, sa ii predea studentei Gabita o minutioasa si dezgustatoare lectie asupra diferitelor metode de debarasare de “resturile umane”.
Nu poate fi insa inteles de ce cuvinte de genul oroare, dispret sau altele similare sunt utilizate pentru crime banale, in vreme ce genocidul zilnic al inocentilor (doar in statele Uniunii Europene, arata cele mai recente statistici, are loc un avort la fiecare 25 de secunde) gaseste avocati influenti si condescendenti capabili sa schimbe realitatea faptelor. Astfel, autorii acestor acte, lipsiti de mila, devin persoane demne de compasiune pentru “drama interioara” care ii determina sa faca aceste executii barbare.
Cand a fost lansat filmul “Patimile lui Hristos”, al lui Mel Gibson, multi critici si-au exprimat perpelxitatea in fata cruzimii scenelor. Ei bine, in mare masura, ei sunt aceiasi care, in mai 2007, dupa proiectarea de la Croazeta, au ridicat in slavi opera regizorului roman (cu exceptia lui Valerio Caprara, Mariarosa Mancuso, Paolo Mereghetti este surprinzator ca nu s-a gasit nici macar o semnatura a “Revistei Cinematografului”).
Mungiu a afirmat ca opera sa a prins contur in urma unei “experiente personale”: “Aveam 20 de ani. Nu am considerat niciodata avortul drept o problema morala” - a subliniat, cu cinism. “Era o forma de protest impotriva regimului comunist, care dorea forte de munca noi".
Redand pe ecran povestea din 1987, ultima perioada a epocii Ceausescu, atunci cand intreruperea sarcinii era ilegala, regizorul s-a invai]rtit in jurul “povestii dureroase” a Gabitei, “constrainsa” sa suprime rodul relatiei sale. Astfel, in camerele sordide ale hotelului – morga se desfasoara macabrele ritualuri ale nebuniei umane.
Scena finala este demna de film: studenta si prietena sa, Otilia, aflate la un restaurant, dupa comiterea delictului, se consoleaza in fata unei farfurii cu creier la gratar, ficatei si maruntaie de porc...
Gian Filippo Belardo
Să iubeşti şi să tragi apa
Cîştigător lung metraj HBO
Motivaţia juriului:
Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în care-şi conţine tensiunea interioară.
Autor, Dan Mihu, membru al Uniunii Scriitorilor din 1997
Buna ziua,
Acesta este un mail colectiv, de aceea, celor care nu ma cunosc le
spun ca numele meu este Dan Mihu, sunt jurnalist si scriitor, membru
al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1997). Incepand din 1992 am
publicat o serie de piese de teatru, lucrari de proza si scenarii de
film, am luat mai multe premii literare la concursuri nationale si o
simpla cautare pe Google ar trebuie sa va spuna restul istoriei mele.
Stiu ca pare greu de crezut, acum ca dl Mungiu este eroul zilei, insa
sustin ca domnia sa a preluat exact tema propriului meu scenariu,
premiat chiar de domnia-sa in vara anului trecut la concursul de
scenarii originale HBO 2006.
Contand pe o reactie rece din partea dumneavoastra, va prezint direct faptele:
- anul trecut in aprilie, trimiteam la concursul HBO scenariul “Sa
iubesti si sa tragi apa”, drama unei femei simple, care face un avort
ilegal, in ultimii ani ai comunismului si este silita sa scape cumva
de avortonul ei, expus in mod brutal si socant
- in juriul concursului de anul trecut se afla si dl Mungiu
- in luna mai eram declarat finalist cu sus-numitul scenariu
- in iunie, la TIFF, primeam premiul pentru lungmetraj; motivatia
juriului: “Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul
ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în
care-şi conţine tensiunea interioară.”
- in mai anul acesta, dl Mungiu ia la Cannes un Palme d’Or cu “4
luni…”; conform presei internationale, filmul sau trateaza aceeasi
tema a avorturilor ilegale si prezinta imagini socante cu un avorton
in baie
- in cadrul ceremoniei de premiere dl Mungiu declara franc ca “acum un
an nici nu visam la acest proiect.” Mai exact, intr-un interviu
acordat Evenimentului zilei sustinea ca a terminat versiunea finala in
luna iulie, asta dupa ce (conform Re:Publik), scrierea integrala a
scenariului a durat sub doua luni
Pentru comparatie, scenariul meu, premiat (si) de dl Mungiu, poate fi
descarcat liber de la adresa
http://editura.liternet.ro/carte/222/Dan-Mihu/Sa-iubesti-si-sa-tragi-apa.html
, impreuna cu un scurt comentariu al unui alt membru al jurului, dl
Cretulescu. Dupa ce veti citi premisa scenariului, va rog sa
rememorati cate scenarii sau carti pe aceasta tema ati citit in
ultimii 10 ani?
Nu incerc sa confisc subiectul avorturilor ceausiste, dar:
- dezaprob faptul ca dl Mungiu s-a prevalat de pozitia sa in juriu
pentru a cauta idei proaspete apte de a fi rescrise ulterior de domnia
sa
- sunt uluit de viteza neobisnuita (remarcata si de el insusi) cu care
a rescris un scenariu pe exact aceeasi tema, l-a finantat, l-a filmat,
l-a montat si l-a prezentat in premiera la Cannes
- mi se pare total nedrept faptul ca a fortat (pe ascuns) finalizarea
propriei sale productii, intuind probabil faptul ca noi ne vom
confrunta cu greutati in gasirea finantatorilor/producatorilor -
atitudinea sa mi se pare cel putin neloiala
Culmea cinismului este ca juriul punctase tocmai originalitatea temei
si partitura tragica a principalului rol feminin. De acum, adio
originalitate… Cine isi imagineaza ca anul viitor la Cannes va fi
selectat un al doilea film despre avorturi ceausiste e cel putin naiv.
Ma bucur ca in acest an HBO Romania a renuntat la serviciile domniei
sale in calitate de jurat. Din punctul meu de vedere, prestatia sa
a fost de-a dreptul descalificanta si sper ca abuzul lui sa aiba
drept consecinta macar evitarea invitarii domniei sale in alte
jurii viitoare.
Asteptand o atitudine obiectiva din partea dumneavoastra, nu pot decat
sa deplang faptul ca anul acesta a castigat Palme d’Or-ul un film ce
si-a obtinut finantarea prin scandal si tema prin furt, fiind
prezentat pe furis direct la Cannes, in speranta ca invingatorilor li
se iarta totul.
Al dumneavoastra,
Dan Mihu
PS: Sunt constient ca prin aceasta contestatie spun adio participarii
la alte concursuri similare in tara, dar sper ca viitorii competitori
sa se bucure de un tratament mai cinstit decat cel de care am avut eu
parte.
Iată şi mailul trimis de Dan Mihu lui Cristian Mungiu:
|
|
Last Updated ( Mar 14, 2008 at 01:06 AM )
|
|
Read more...
|
|
| | << Start < Previous 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Next > End >>
|
|
